Parteneri
Partenerii Asociatiei Copii Suflete Sperante.
Mihai Nesu Foundation
Crucea Rosie despreCopii Decebal Banica
Student Sport Retinopatie Copii martamaria.ro
StarPress
FoodPanda
 
Doneaza
Donate
Donate
Click aici pentru a dona
99 RON
EuPlatesc.ro

 

Redirectioneaza 2% din impozitul tau pe venit
Descarca formularul 230
Redirectioneaza 20% din impozitul pe profit
Contract de sponsorizare
Extras Cod Fiscal
 
Cartea recunostintei
 
FACEBOOK
 
Localitati
 
Presa despre noi
Presa despre noi
 
Blog-o-sfera
Blog-o-sfera
 

Ce sa faci pentru copilul tau cu leziuni cerebrale...

Ce să faci pentru copilul tău cu leziuni cerebrale
(What to do About Your Brain Injured Child)



Am avut şansa să particip în urmă cu o săptămână la cursul "Ce să faci pentru copilul tău cu leziuni cerebrale" (What to Do About Your Brain Injured Child), curs organizat de Institutul pentru Atingerea Potenţialului Uman (The Institutes for the Achievment of Human Potential - IAHP) din Philadelphia, SUA.
Cursul a avut loc la Pisa, în Italia, în perioada 23-27 Iulie fiind singurul desfăşurat în Europa pentru anul în curs. Poate aţi auzit sau aţi citit câte ceva despre Glenn Doman sau metoda Doman.  Nimic din ce aţi auzit sau aţi citit nu se poate compara cu prezenţa la un astfel de curs. A fost o experienţă unică, memorabilă, si va marturisesc că aş face-o din nou dacă aş avea ocazia, fără nici cea mai mică ezitare.

 


Institutul pentru obtinerea potentialului uman, Philadelphia, SUA


Am învaţat şi am scris şi am făcut "homework” (teme de casă) aşa cum n-am mai făcut-o de la lucrarea de diplomă din facultate. Au fost 5 zile obositoare, dar a meritat fiecare ochi înceţoşat, fiecare oră de nesomn, fiecare secundă de stat într-o sală alături de alţi 80-90 de oameni la o temperatură de 15-16 grade Celsius. A meritat fiecare minut petrecut departe pe puiul meu mic, Călin, şi fiecare kilometru departe de casă.
La întoarcere cineva m-a întrebat "a meritat banii pe care i-ai platit?" şi atunci am răspuns "Care bani? Am plătit cu bani această experienţă ? Şi dacă da, ne-am raporta numai la bani, deşi sunt sigură că nimeni nu va pune mai presus banii de sănătatea copilului lor  şi fericirea întregii familii, ei bine DA, a meritat cu siguranţă fiecare cent...
Vă mărturisesc că am învăţat în aceste zile cât n-am reuşit să învăţ în 2 ani de căutări pe internet, zile şi ore şi nopţi nedormite cu mii de întrebări fără răspuns. Am înţeles exact care sunt problemele copilului meu, cum funcţionează creierul uman şi unde anume este afectat Călin (în ce zonă a creierului). Am aflat că există şanse pentru aceşti copii, şanse reale şi că trebuie să credem în noi şi în micutzii noştri. Împreună putem face lucruri uimitoare! Am învăţat să pun singură un diagnostic copilului, să-i fac un profil complex de dezvoltare în urma căruia a reieşit că vârsta neurologică a lui Călin este de 7 luni (lucrurile pe care el le poate face, în medie, sunt similare cu ale unui copil normal de 7 luni), cea cronologică fiind de 29 de luni (vârsta reală)... Am aflat că este afectat profund, leziunea este difuză şi se află în partea creierului numită mezencefal (“midbrain”).

Am învăţat că, EL,  creierul copiilor are un potenţial uriaş de dezvoltare şi  de recuperare şi că trebuie doar să le creem copiilor oportunităţi şi medii propice dezvoltării, trebuie ca noi, părinţii, să învăţăm cum să facem asta. Am învăţat că ei nu sunt "vegetables“ (legume) sau "hopeless” (fără speranţe) şi că noi, părinţii, suntem cei mai buni terapeuţi care există astăzi pe pământ pentru copiii noştri cu leziuni cerebrale şi cei mai buni profesori pentru toţi copiii noştri. Deasemenea pentru cei de la Institut nu există copil cu tetrapareză, cu Down, cu autism, cu ADHD, retard mintal sau orice alt diagnostic al medicinei contemporane... ci există doar "brain-injured child" (copil cu leziuni cerebrale) deoarece, indiferent care sunt simptomele, leziunile sunt doar acolo în creieraşul lor.

Cel mai important aspect este faptul că am învăţat cum să-mi ajut copilul, cum să lucrez cu el, cum să-i ofer posibilităţi de a progresa, de a creşte din punct de vedere neurologic.  Am plecat de la curs cu un program pentru Călin, personalizat, pe care l-am alcătuit singură (şi ei l-au supervizat) program pe care îl voi urma cu sufletul plin de SPERANŢĂ. Este pentru prima dată când întrezăresc o şansă reală şi pe termen lung  pentru copilul meu şi o speranţă pentru noi!
Am plâns cu lacrimi amare la curs, am râs în hohote, ne-am târât pe jos, pe linoleum, apoi pe mochetă, am mers de-a buşilea, am simţit pe pielea noastră măcar o mică parte din ce înseamnă de fapt să fii un copil cu leziuni cerebrale, am facut "patterning" (programarea mişcării) cu copilaşi aflaţi în program, am vazut copii care au recuperat extrem de bine, alţii care nu au recuperat la fel de bine. Am vazut copii care poate nu merg şi nu vorbesc dar au învăţat să citească prin acest program. Am vazut copii care au intrat în program orbi sau surzi şi au ajuns să scrie carţi...
Am vazut pentru prima dată statistici, pentru prima dată am vazut nişte rezultate concrete ale copiilor care urmează programul Doman. Consider că este extrem de important pentru noi parinţii să cunoaştem aceste rezultate, pe care nu le-am gasit nicăieri în altă parte...

Iar despre staff (personal) nu am decât cuvinte de laudă. Sunt o echipă de profesionişti în adevaratul sens al cuvantului, Glenn Doman este cel mai profund om pe care l-am văzut vreodată, la fel şi fiica lui - Janet Doman. Munca, cercetarea şi rezultatele acestei echipe în ultimii 50 de ani merită un respect deosebit.




Glenn Doman


Janet Doman


Douglas Doman

Am discutat cu dl. Douglas Doman despre oportunitatea traducerii cărtilor scrise de ei şi publicării lor în limba română, prin intermediul Asociaţiei Copii Suflete Speranţe care va susţine toate cheltuielile implicate şi va face toate demersurile legale în Romania şi SUA. Acesta va deveni cu prioritate, următorul nostru proiect. În acest moment cărtile scrise de Glenn Doman, Janet Doman, Douglas Doman şi ceilalţi, sunt tiparite în limba engleză, italiană, spaniolă, japoneză, chineză şi rusă.


Pe viitor ne dorim să putem organiza şi în Romania acest curs, pentru a ajuta toţi părinţii care îşi doresc să participe dar mai ales care îşi doresc un viitor şi speranţă pentru copiii lor bolnavi cu leziuni cerebrale dar nu au posibilitatea să plece într-o ţară străină sau nu vorbesc engleza sau italiana.

Am cunoscut acolo oameni din lumea întreagă, erau parinţi din Thailanda, din Dubai, din Slovenia, din Rusia, din Anglia, din Olanda, din Spania si din Italia.
Erau oameni ca şi mine, ca şi noi, istoviţi de turism medical şi de medici care le spun "nu se mai poate face nimic" , oameni care nu vor sa accepte astfel de cuvinte şi caută în continuare răspunsuri şi soluţii pentru copiii lor. Erau oameni care se chinuiau de doi, cinci sau chiar 8 ani cu copiii lor. A fost un schimb de experienţă extrem de preţios şi în acest sens, care m-a ajutat să văd lucrurile altfel şi din perspectiva Asociaţiei umanitare pe care o conduc. Şi în privirea şi în glasul tuturor participanţilor se simţea acea empatie, reală, pe care nu o mai găseşti astăzi la orice pas. Era firesc, cred, să fie aşa, doar eram toţi cei prezenţi acolo uniţi de aceeaşi durere şi mânaţi de acelaşi scop, de a ne ajuta copiii.

Recomand cu caldură şi cu sinceritate părinţilor care au copii cu leziuni cerebrale să participe la acest curs! Vă va ajuta enorm să priviţi într-o altă manieră lucrurile, vi se va deschide o întreaga lume înainte...

În încheiere aş vrea să ofer tuturor mamelor de copii cu leziuni cerebrale un mic dar pe care l-am primit şi eu la rândul meu în cadrul acestui curs, este vorba despre un moment literar extrem de profund:

O mamă specială
de Erma Bombeck

Majoritatea femeilor devin mame din întâmplare, o parte îşi doresc asta, o parte datorită presiunilor sociale şi o altă parte pentru că aşa se obişnuieşte.
Anul acesta în jur de 100.000 de femei vor deveni mame de copii cu handicap. V-aţi întrebat vreodată cum sunt alese mamele de copii cu handicap?
Mi-l imaginez pe Dumnezeu plutind deasupra pământului şi selectându-Şi instrumentele de propagare cu multă grijă şi deliberare. Şi în timp ce El observă, Îsi instruieste îngerii să noteze într-un catastif uriaş.
“Armstrong, Beth; băiat. Sfântul protector…dă-il pe Gerard. Este obişnuit cu necredincioşii.
“Forrest, Marjorie; fată. Sfântul protector, Cecelia.
“Rutledge, Carrie; gemeni. Sfântul protector, Matthew.”
La un momendat îi dictează un nume îngerului şi zâmbeşte, “Pentru ea un copil cu handicap.”
Îngerul este curios. “Dar de ce ai ales-o pe ea Doamne? Pare atât de fericită.”
“Exact,” zâmbeşte din nou Dumnezeu, “Aş putea să dau un copil cu handicap unei mame care nu ştie să zâmbească? Asta ar fi crud.”
“Dar are ea suficientă răbdare?” insistă îngerul.
“Nu vreau ca ea să aibă prea multă răbdare pentru că s-ar îneca într-o mare de păreri de rău şi disperare. De îndată ce şocul şi indignarea se vor mai estompa, va reuşi să facă faţă.”
“Am urmărit-o astăzi îndeaproape. Are acea grijă de ea însăşi şi acea independenţă care sunt atât de rare şi atât de necesare la o mamă. Vezi tu, copilul pe care i-l voi dărui eu va avea o lume numai a lui. Ea va trebui să înveţe să traiască în acea lume şi nu va fi deloc uşor.”
”Dar, Doamne, nu pare să creadă în tine.” Domnul zâmbeşte, “Nu contează, asta pot remedia. Este perfectă - are egoism exact cât trebuie”. Îngerul rosteşte uimit – “egoism? este asta o virtute?”
Domnul dă din cap aprobator. “Dacă nu se poate separa de copil din când în când, nu va supravieţui. DA, aici este o femeie pe care o voi binecuvânta cu un copil departe de a fi perfect.  Ea nu îşi dă seama încă dar va fi invidiată. Nu va neglija niciodată un cuvânt rostit. Nu va considera niciodată un progres ca fiind ceva normal. Când copilul ei va spune “Mama” pentru prima oară, ea va asista la un miracol şi ea va şti asta. “
“Îi voi permite să vadă şi ea la fel de clar lucrurile pe care le văd şi eu ... ignoranţă, cruzime, prejudecăţi … şi-i voi permite să se ridice deasupra lor. Şi ea nu va fi niciodată singură. Voi fi alături de ea fiecare minut din fiecare zi a vieţii sale, pentru că ea va face munca Mea la fel de bine ca şi cum ar fi aici lângă Mine”.

“Şi Sfântul protector?” întreabă îngerul, pregătindu-se să scrie.
Domnul zâmbeşte, “ O oglindă va fi suficientă.”




 


Articole similare


Metoda Doman - cea mai buna din lume? Metoda Doman - cea mai buna din lume?
4 comentarii   5 din 5 stele!

             Metoda Doman cea mai buna din lume?         Viata parintilor copiilor afectati de paralizii cerebrale este o viata de continua cautari si regrete. Cand spun regrete ma refer la timpul pierdut cu terapii si metode de recuperare ineficiente si cautare ...citeste mai mult
Sperante pentru parinti si copiii lor cu leziuni cerebrale - partea 1 Sperante pentru parinti si copiii lor cu leziuni cerebrale - partea 1
1 comentariu   5 din 5 stele!

Speranţe pentru părinţii copiilor cu leziuni cerebrale - partea 1. Acest text se vrea un mesaj de încurajare pentru toţi părinţii şi copiii lor cu leziuni cerebrale. Indiferent de cât de grav se prezintă situaţia astăzi, indiferent de cât de departe de normalitate se află copilul dumneavoastră, ceea ce veţi citi aici ...citeste mai mult

Comentarii (4)


Scrie comentariu
Numele tau:


Comentariu: Nota:Codul HTML nu este procesat!

Nota: Nesatisfacator            Excelent

Scrie codul de siguranta de mai jos in urmatoarea casuta:


Info Articol


ID Articol: 0167
Nota medie: 4 din 5 stele!
Comentarii: 4 comentarii
Vizualizari: 6244
 
Ce sa faci pentru copilul tau cu leziuni cerebrale...
Click pentru marire