Parteneri
Partenerii Asociatiei Copii Suflete Sperante.
Mihai Nesu Foundation
Crucea Rosie despreCopii Decebal Banica
Student Sport Retinopatie Copii martamaria.ro
StarPress
FoodPanda
 
Doneaza
Donate
Donate
Click aici pentru a dona
99 RON
EuPlatesc.ro

 

Redirectioneaza 2% din impozitul tau pe venit
Descarca formularul 230
Redirectioneaza 20% din impozitul pe profit
Contract de sponsorizare
Extras Cod Fiscal
 
Cartea recunostintei
 
FACEBOOK
 
Localitati
 
Presa despre noi
Presa despre noi
 
Blog-o-sfera
Blog-o-sfera
 

Constantin Ionut - O "fraţioară" mult dorită...


     O "fraţioară" mult dorită...

      Sunt mama a doua minunatii de copii, Nicola de 8 ani si Constantin-Ionut, de 3 ani.
Ionut a aparut in urma rugamintilor fetitei, care isi dorea mult de tot o "fratioara" :). Dupa un an de zile de rugaminti, am cedat si intr-un final am ramas insarcinata. 
     Sarcina a descurs bine, la ecografia 4D medicul ne-a zis "aveti un baiat frumos si sanatos… dar mai veniti peste 2 saptamani sa refacem ecocrafia pentru ca nu am reusit sa vad corpul calos”.
     Neintalnind o astfel de situatie si neintelegand cat de grav poate insemna, am replicat :” Domna doctor, dar ce inseamna lucrul acesta?”- “Aaaa... nimic, nu va faceti griji, in majoritatea cazurilor nu se vede!”. Am revenit si la termenul dat de doamna doctor si ni s-a spus acelasi lucru, ca nu se vede corpul calos, dar ca nu trebuie sa ne facem probleme, concluzionand: “COPILUL E PERFECT SANATOS”. Aceleasi asigurari le-am primit si din partea medicului ginecolog care mi-a supravegheat toata sarcina.
     Totul a decurs normal pana pe 27.01.2009 cand a trebuit sa merg la ginecolog si acolo dupa efectuarea ecografiei mi s-a spus sa merg vineri la spital. Nu am mai apucat deoarce pana sa ajung acasa m-au apucat contractiile.
          Ionut a venit pe lume pe 27 ianuarie 2009 la ora 21.30 avand greutatea de 2600 grame, Apgar 9, P.C. 29 (perimetrul cranian). Bebele meu era destul de micut dar neonatologul ne-a asigurat ca totul este in ordine cu el. Si am asteptat 2-3-4-5-6 ore… copilul meu nu mai venea…. M-am dus dupa el, dar mi s-a spus ca trebuie sa se incalzeasca putin la incubator si ca o sa mi-l aduca dintr-un moment in altul. Nu m-am putut odihni toata noaptea, asteptandu-mi copilasul, dar s-a facut dimineata si eu tot nu imi tinusem bebele in brate. Dimineata am plecat sa imi gasesc bebelusul care era tot la incubator. Au inventat fel de fel de motive, cum ca trebuie sa schimbe garda si sa se predea raportul…
Intr-un final primesc si bebelusul, eram atat de fericiti, fetita mea Nicola nu isi mai incapea in piele de fericita ce era iar tati mandru ca avea un baiat.
          A doua zi ne-a vizitat un medic neonatolog care ne-a informat ca bebe are capul neobisnuit de mic si ne-a trimis la un medic specialist, dr. Inceu Mimi pt o ecografie trasfontanelara. Am efectuat si ecografia, dna doctor ne-a linistit putin, spunandu-ne ca pana la 2-3 luni de la nastere , bebelusii se pot schimba radical.
        A venit si ziua de 06.03.2009, cand am efectuat o alta ecografie, rezultatul a fost sfasietor pentru noi:  “microcefalie cu fontanela anterioara aproape inchisa, dar contrar aspectului microcefalic al craniului, ecografia descria o hidrocefalie interna, posibil o "Leucomalacie” acest diagnostic, scris pe hartie si neexplicat de dna doctor. Ne-a zis ca nu este in masura sa ne ofere explicatii si ne-a trimis la colega ei mai bine pregatita pe acest domeniu.
           Nici noul doctor nu ne-a lamurit cu mai nimic dar ne-a trimis la un RMN - ironia sortii - chiar la dna doctor care mi-a facut 4D-ul in sarcina si observase lipsa de corp calos. In timp ce ne-a citit rezultatul RMN-ului, am intrebat-o cu sufletul la gura "Ce se intampla cu copilul meu ?", iar dansa mi-a raspuns pe un ton sarcastic "Nu este nimic bun in capusorul lui " si radea linistita pe seama unor glume cu asistenta ei.
         Atunci am suferit prima depresie. Am izbucnit in plans si am inceput sa ii reprosez , de ce m-a asigurat ca totul este in regula cu bebelusul meu ?... Foarte mirata imi zice: "Cum? Nu am vazut corpul calos si nu ti-am recomandat sa faci alte investigatii mai amununtite?” Zic “- Nu, doamna, NU!!!” ... apoi raspunde... ”Cine stie ce s-o fi intamplat de nu ti-am spus nimic!!” Si s-a intors cu spatele la mine si si-a vazut in continuare de glume si de calculator.

          Ne-am intors iar la dna dr. de unde plecasem... Ce a urmat, nu ii doresc nici celui mai aprig dusman, mi-a zis: “NU!" "Ce nu?!", am intrebat noi, nedumeriti. Iar apoi a urmat un raspuns crunt: “NU, ACEST COPIL NU VA DEVENI NICIODATA OM. NU ARE NICI O SANSA. ARE CEA MAI GRAVA MALFORMATIE POSIBILA SI IN CAZUL IN CARE NU VA MURI VA FI SI EL CEVA.. IN PAT… ACOLO… O LEGUMA PT CA NU O SA VADA, NU O SA AUDA, NU O SA MANANCE, NU O SA SE MISTE… DECI NU!!!” .
          Tot ce imi amintesc e ca fratele meu a rugat-o sa nu mai spuna nimic si i-a cerut o trimitere la Bucuresti.
        Am fost la dr. Vlad Ciurea apoi ne-am oprit la dr. Budisteanu Magdalena, anbii ne-au spus ca nu e nimeni Dumnezeu pentru a decide ori şti soarta acestui copil, tratamentul prescris constand in kinetoterapie si terapie in famile, daruindu-i toata atentia si dragostea de care suntem capabili.
        Am inceput recuperarea, facand eforturi pentru a-i sustine sedintele de terapie zilnice.

         La sfarsitul lui august 2009 dupa o reevaluare s-a constatat ca bebelusul meu a facut progrese destul de vizibile, copilul dorind sa traiasca, ignorand diagnosticele negre pe care le primisem de la medicii din Constanta. Constantin a cucerit pe toata lumea, inclusiv pe doamna doctor cu ochii sai veseli si cu rasul sau plin de viata.
        Am incercat sa facem tot posibilul pt a nu intrerupe tratamentul copilului, desi eram foarte limitati financiar, sotul fiind singurul care are un loc de munca, eu trebuind sa ma ocup de educatia si de talentul Nicolei (fetita mea canta cu o voce superba), in putinul timp ramas intre terapiile si mesele lui Ionut.
La cabinetul doamnei kinetoterapeut Gheorghe Daniela, unde faceam vojta (in prezent mergem la centrul Cristina, terapie potrivita baietelului meu) am auzit de centrul de medicina Hiperbara din Constanta.
Cei de la centrul de medicina hiperbara ne-au dat mari sperante, ca baietelul nostru poate recupera foarte mult, alternand terapia hiperbara cu kinetoterapia Vojta dar, din pacate, nici in ziua de azi nu am reusit sa facem aceasta terapie depasind cu mult, foarte mult puterea noastra financiara.
            Neputinta de a nu-mi putea ajuta copilul, fetita mea frumoasa care a suferit foarte mult din cauza fratiorului si care are nevoie de un psiholog, toate acestea mi-au provocat depresii repetate, mi-am revenit greu si stiu ca trebuie sa merg inainte... sa imi vad copiii fericiti , sa gasesc balanta intre fericire si durere si trebuie sa reusesc.
        Din pacate astazi mari semne de recuperare nu se vad, reuseste sa faca doar jumatate de rostogoliri iar cognitiv - din punctul meu de vedere le stie pe toate - ... dar nu se exprima decat prin plans, gangurit, ras... si cu privirea lui frumoasa si plina de intelesuri... Medicul neurolog ne-a recomandat sa facem terapia Kozijavkin - metoda ce se efectueaza doar in clinica din Ucraina.
          
          O doamna din Germania, “ingerul Cristina” cum o numesc eu, a citit online povestea lui IONUT din ziarul “Adevarul” si ne-a facut legatura cu un doctor din Germania care la data de 2 aprilie ii va face un transplant cu celule stem fiului nostru.
         Asadar, ingerasul nostru,”fratioara lui surioara" (cum ii spune Nicola), s-a luptat si se lupta din rasputeri, cum a stiut el mai bine ... sa ne dovedeasca ca el vrea sa traiasca, ca ne iubeste la fel de mult cum il iubim si noi, ca trebuie sa speram si sa credem pana la capat ... ca acea minune se va infaptui... ca intr-o zi va putea sa-mi spuna “MAMA – si eu te iubesc...”, “TATI – vreau sa merg cu tine la un meci de fotbal asa cum ai visat mereu...” , “NICOLA – te iubesc mult de tot si iti multumesc ca mi-ai cantat mereu, chiar si atunci cand nu ne era bine ...” .

          Caci eu sper! Si speranta mea ne-a tinut in viata pana acum si ne-a ajutat sa luptam si sa mergem mai departe. In ochii mintii mele, eu nu-l vad pe Ionut decat mergand si vorbind cu noi. Stiu ca oricat de indepartata ar parea, acea zi va veni ....




 

 

Articole similare


Alex-Cristian - O alta poveste... Alex-Cristian - O alta poveste...
18 comentarii   4 din 5 stele!

          La inceput a fost un gand , apoi dorinta si in final iubire ... iubirea noastra Alex. Un copil ca toti copiii, frumos, dorit si minunat.             S-a nascut pe 27 iulie 2005, intr-o zi torida de vara, dupa 9 luni frumoase pline de asteptare. A fos ...citeste mai mult
Anamaria Teodora - Trenul sperantei Anamaria Teodora - Trenul sperantei
0 comentarii  

          Ma numesc Anamaria Teodora si am pasit in aceasta lume intr-o zi de marti 3 iunie 2008 ce ar fi trebuit sa fie pentru parintii mei cea mai frumoasa zi dar nu s-a intamplat asa.          In timpul operatiei ceva s-a intamplat si de ...citeste mai mult

Comentarii (3)


Scrie comentariu
Numele tau:


Comentariu: Nota:Codul HTML nu este procesat!

Nota: Nesatisfacator            Excelent

Scrie codul de siguranta de mai jos in urmatoarea casuta:


Info Articol


ID Articol: 0123
Nota medie: 4 din 5 stele!
Comentarii: 3 comentarii
Vizualizari: 3803
 
Constantin Ionut - O "fraţioară" mult dorită...
Click pentru marire