Parteneri
Partenerii Asociatiei Copii Suflete Sperante.
Mihai Nesu Foundation
Crucea Rosie despreCopii Decebal Banica
Student Sport Retinopatie Copii martamaria.ro
StarPress
FoodPanda
 
Doneaza
Donate
Donate
Click aici pentru a dona
99 RON
EuPlatesc.ro

 

Redirectioneaza 2% din impozitul tau pe venit
Descarca formularul 230
Redirectioneaza 20% din impozitul pe profit
Contract de sponsorizare
Extras Cod Fiscal
 
Cartea recunostintei
 
FACEBOOK
 
Localitati
 
Presa despre noi
Presa despre noi
 
Blog-o-sfera
Blog-o-sfera
 

Metoda Doman - cea mai buna din lume?...

             Metoda Doman cea mai buna din lume?

        Viata parintilor copiilor afectati de paralizii cerebrale este o viata de continua cautari si regrete. Cand spun regrete ma refer la timpul pierdut cu terapii si metode de recuperare ineficiente si cautarea continua a unor terapii noi care sa aduca noi sperante. Faptul ca in Romania nu exista programe operationale clare sau macar cunoasterea de catre medici a unor metode eficiente pentru recuperea copiilor cu leziuni cerebrale  a fost mentionat de noi in nenumarate ocazii si de aici si scopul Asociatiei Copii Suflete Sperante de a construi o clinica noua, moderna care sa aduca sub acelasi acoperis cele mai moderne metode de tratament pentru copiii cu leziuni cerebrale disponibile astazi in lume.

           Dar ce metode? – vor intreba toti cei interesati.

       Aici este o lunga discutie deoarece la nivel mondial ca si in Romania exista un deficit de preocupare a comunitatilor pentru bolnavii cu leziuni cerebrale. Boli mult mai rare cum ar fi boala genetica POMPE (o forma de atrofie si degenerare a tesutului  muscular care se soldeaza cu paralizia treptata culminand cu moartea copiilor in jurul varstei de 8-9 ani) dar si alte boli genetice rare au beneficiat de cercetare activa datorita interesului financiar aratat de marile companii farmaceutice pentru simplul motiv ca astfel de boli au potentialul de a fi controlate de medicamente (iar medicamentele aduc profit). Din pacate pentru Paralizia cerebrala dar si alte boli din spectrul afectiunilor celulelor nervoase (sindrom Parkinson, sindrom Down) nu s-au descoperit medicamente si recuperarea depinde mai mult de practica medicala si foarte putin de medicamente.
Iar cand vine vorba de practica medicala, in toata lumea sunt foarte multe pareri, multe incercari si experimente  si de regula nu se poate obtine un consens decat atunci cand vindecarea devine garantata. Ori rezultate de 100% nu sunt garantate astazi de nici o metoda de recuperare din lume sub orice forma se prezinta ea.

       Practic astazi, tratamentul copiilor cu leziuni cerebrale se face dupa metode care reprezinta viziunea, practica si munca de cercetare ale unor personalitati din lumea medicala si nu dupa un program clar si bine definit  acceptat la nivel mondial. Cateva exemple sunt:  metoda Vojta dezvoltata de neuropediatrul ceh Vaclav Vojta, metoda Bobaths dupa vestitul fizioterapeut cu acelasi nume, metoda Brunnstrom, metoda Wind, metoda Montessori folosita in toate clinicile respectabile din lume (inclusiv la Kinderzentrum in Munchen) dezvoltata de Maria Montessori, metoda ABR  (Advanced BioMechanical Rehabilitation) originara din Belgia si rezultatul muncii extraordinare a - atentie!! - unui MATEMATICIAN!! rus, Leonard Bylum, originar din Novosibirsk specializat in modele matematice ale sistemelor complexe si care a facut initial cercetare in biomecanica ajungand in anul 2002 la dezvoltarea metodei ABR care este intr-o continua trasformare si inbunatatire si astazi, metoda Kozijavkin in clinica Internationala Truskavets din Ucraina, metoda Therasuit sau Adele (inventata de un grup de cercetare din domeniul aerospatial care avea ca scop recuperarea miscarii astronautilor rusi care a fost adaptata si s-a raspandit repede in special in SUA, Europa de West si fostele state sovietice), metoda Veras dupa renumitul medic brazilian si presedintele Organizatiei Mondiale pentru Potentialul Uman, dr. Raymundo Veras care a dezvoltat terapii si a obtinut adevarate miracole in recuperarea copiilor cu sindrom Down si nu in cele din urma Metoda Doman dezvoltata de un fizioterapeut vizionar pe care eu l-as numi parintele celei de a treia ere in tratamentul leziunilor cerebrale, cea a tratamentului rational,  Glenn Doman.

           Deci care este asadar cea mai buna metoda din lume? Greu de spus. Ce metode vom adopta la viitoarea clinica? Raspunsul la acesta intrebare ni-l ofera tocmai Glenn Doman in cartea sa „Ce sa faci pentru copilul tau cu leziuni cerebrale?”, spune el: „ Daca metoda pe care o folositi in prezent functioneaza, continuati cu acea metoda, daca nu, va trebui sa cautati alta mai buna”.

           Clinica va folosi pentru inceput tocmai metodele care au dat rezultate in lume si se va adapta in permanenta la noile descoperiri in domeniu si in plus va face propia munca de cercetare si statistica pentru ca nu este mai putin adevarat ca metodele celebre existente din lume au imprumutat ceva din personalitatea creatorilor lor, de exemplu metoda Vojta pare sa dea rezultate excelente in Germania fiind creata exact in spiritul si in concordanta cu modul de viata german dar obtine rezultate mai modeste in Romania deoarece personalul medical si parintii din Romania au adaptat-o la cultura si spiritul romanesc mai putin ferm si mai deschis la compromisuri si negocieri.

      Vom invata Montesorri, vom colabora cu Kinderzentrum, Munchen (si nu doar pentru metoda Vojta ci si pentru experienta lor extraordinara si excelentele departamente de  ergoterapie si terapie prin muzica (metoda adaptata dupa munca si rezultatele incredibile ale savantului japonez  Dr.Shinichi Suzuki) vom colabora si cu alte clinici de specialitate din lume din a caror experienta se poate invata, vom practica Bobaths si metodele clasice de fizioterapie si obtinerea mobilitatii dar si terapii alternative precum terapia cu culori, hidroterapie, terapie cu cai, costumul Therasuit. Vom invata DOMAN.

       Nu stim inca care dintre din metode este cea mai buna tocmai pentru ca nu am avut ocazia sa testam si sa le comparam pe toate si chiar daca eu personal am o viziune propie prin prisma rezultatelor obtinute cu Calin (fiul meu cu paralizie cerebrala) sau lipsa lor - nu putem generaliza parerile mele la toti copiii. Anii de munca si experienta acumulata cu copiii din Romania ne vor invata care este cea mai buna si mai eficienta metoda de urmat. Si cu siguranta va fi diferita pentru fiecare copil in parte.

            
De ce apreciez metoda Doman?

          In primul rand imi place Glenn Doman, modul lui de a vedea lucrurile, modul in care a inteles sa studieze boala acestor copii si sa-si dedice viata pentru gasirea unor tehnici si metode eficiente care sa ofere sanse reale copiilor cu leziuni cerebrale indiferent de cauza lor. El a facut in Statele Unite in urma cu 55 de ani ceea ce incearca sa realizeze Asociatia Copii Suflete Sperante in Romania astazi – a pus bazele unui centru specializat in recuperarea copiilor cu leziuni cerebrale. Motto-ul lui:  ”Rezultatele sunt singurele care conteaza” a devenit si al meu.

Glenn Doman
           
      
Munca lui de cercetare in recuperarea copiilor cu leziuni cerebrale isi are originea undeva in anii 50, Glenn Doman a infiintat in anul 1955 Institutul pentru Dezvoltarea Potentialului Uman din Philadelphia , USA.
Una dintre descoperiri, metoda lui de crestere a imunitatii cu ajutorul mastilor speciale de respirat se foloseste astazi in toate spitalele din Statele Unite si in multe spitale din lume din peste 100 de tari, peste 3 miliarde de masti fiind folosite in intreaga lume de la patentare si pana in prezent. Rezultatele au fost atat de bune incat copiii cu leziuni cerebrale si care se imbolnaveau frecvent de afectiuni respiratorii atat de greu de tratat din cauza dezvoltarii insuficiente a musculaturii pieptului si trunchiului (ei neputand sa se miste precum copii normali) au devenit mult mai rezistenti decat fratii si surorile lor care erau copii normali incat parintii au cerut ca de aceasta metoda sa beneficieze intreaga familie, curand ea fiind folosita pe scala larga in spitalele din SUA.
      In Romania NU se foloseste.



Janet Doman
         Experienta de peste 55 de ani acumulata de Institutul fondat de el si sustinut de-a lungul timpului de numerosi membri ai familiei Doman (incepand cu anul 1980 institutia este condusa de fiica sa, Janet Doman) si de un numar si mai mare de oameni cu daruire, motivare si dragoste pentru copii, doctori si fizioterapeuti renumiti printre care si neurochirurgul de origine romana Mihai Dimancescu  constituie piatra de temelie a celei de a treia ere in tratarea leziunilor cerebrale.

           In al doilea rand este TRANSPARENTA. Despre multe dintre metodele enumerate la inceputul articolului nu se stie decat ca exista si ca se folosesc pentru bolnavii cu paralizii cerebrale.  Institutul ofera statistici concrete si comentarii obiective in publicatia trimestriala „The IN-REPORT” (pentru abonare e-mail la: accrecv@iahp.ro, in limba engleza) sau pe site-ul Institutului http://www.iahp.org), Doman si colaboratorii sai au scris numeroase carti cu descrierea metodei si tehnici de recuperare, Organizatia sustine cursuri pentru parinti si personal medical in toata lumea (astazi exista filiale si in Brazilia, Japonia, Italia, Anglia).


 
           In al treilea rand este REALISTA. Doman stie ca metoda sa este „ a darn method” extrem de grea si de solicitanta pentru parinti si copiii bolnavi deopotriva si nu ascunde asta dar recunoaste ca este si metoda cea mai eficienta care a oferit societatii cel mai mare numar de copii complet reabilitati (care nu mai difera cu nimic de un copil normal) si progrese importante pentru majoritatea celor care au apelat la Insititut. Intr-un studiu pe un grup de 1241 de copii cu varste intre 7 luni si 28 de ani pe o perioada de tratament de 5 ani, 41 de copii au obtinut „Graduation to life” (au recuperat suficient pentru a fi considerati normali).

Din 436 de copii care nu se puteau misca deloc, 176 (40%) au mers taras pentru prima data in viata lor.

Din 218 copii care nu mergeau in 4 labe, 136 (62%) au reusit sa mearga.

Din 223 de copii care nu mergeau in picioare, 109 (49%) au mers fara ajutor pentru prima data in viata lor.

Din 241 de copii care mergeau in picioare dar nu puteau alerga, 141 (54%) au invatat sa alerge pentru prima data in viata lor.

Din 123 de copii care erau orbi (este vorba de copii care nu vad din cauza subdezvoltarii traseelor vizuale – respectiv creierul nu descifreza informatia primita de la ochi ceea ce face ca ochiul nefolosit sa devina inactiv si anormal – strabism, supermiopie etc; si nu de copii care sunt orbi din cauza unei defectiuni fizice a ochiului sau a nervului optic) , 105 au vazut pentru prima oara si 84 au invatat sa citeasca.

Din 55 de copii care erau surzi (aceasi cauza ca si in cazul copiilor orbi, subdezvolatrea traseelor auditive), 49 de copii (89%) au auzit pentru prima data in viata lor.

Din 453 de copii cu retard mintal sub nivelul varstei de 3 ani, 408 copii (90%) au depasit nivelul de trei ani.

Din 585 de copii care nu puteau sa citeasca, 574 de copii (98%) au citit pentru prima data in viata lor.

Din 509 copii care nu puteau vorbi, 247 (49%) au vorbit pentru prima data in viata lor.

Din 324 de copii care nu puteau scrie, 68 (21%) au scris pentru prima data.
.
Din 801 de copii, 232 (29%) au obtinut starea perfecta de sanatate si imunitate la boli; nu s-au imbolnavit absolut deloc pentru cel putin 12 luni consecutive. Dintre acestia, 100 de copii nu s-au imbolnavit deloc cel putin 24 de luni.

Din 256 de copiii care luau medicamente antiepileptice, anticonvulsivante, antidepresive, anfetamine sau alte medicamente psihoactive, 185 (72%) au fost complet detoxifiati (nu au mai avut nevoie si au renuntat complet la medicamente)

Nota: Aceste statistici au fost preluate din cartea „What to Do About your Brain-Injured Child”, autor Glenn Doman.


      Si acesta este doar un singur grup de studiu, in aceeasi carte si in publicatia trimestriala „The IN-REPORT” mai sunt prezentate si alte studii cu si mai multe statistici care implica mai multe variabile si date medicale.
       Transparenta este cheia oricaror incercari de pionerat si cum spune si Doman, oamenii, si in cazul de fata parintii, sunt cei care trebuie sa decida ce este bun si ce nu este bun pentru copilul lor.
      Doman recunoaste ca oricat de multe au fost progresele si perfectionarea metodei sale de-a lungul timpului au existat si copii care nu au progresat aproape deloc aceste cazuri fiind „Povara si tristetea pe care trebuie sa o poarte zilnic in suflet”. De exemplu un alt studiu pe o durata de 24 de luni evidentiaza ca dintr-un numar de 20 de copii cu mobilitate complet zero (pe o scara de la 1 la 13), doi copii au atins nivelul maxim 13 (lucru remarcabil) in timp ce 5 copii nu au atins decat nivelul 2; 4 copii nivelul 3; 3 copii nivelul 4; 2 copii nivelul 5 (in total 14 copii nu au trecut de stadiul de mers taras dupa 24 de luni de tratament dar au facut progrese fata de nivelul 0 de la care au plecat).
       Doman spune clar ce poate face metoda sa dar si ce nu poate face. In toate cazurile s-au constatat progrese mai mari decat prin alte metode practicate ulterior si in majoritatea cazurilor fizioterapeutii (care erau deja cooptati de parinti pentru terapie inainte de a afla de metoda Doman) au ramas fideli, dupa ce au descoperit metoda Doman, acestei metode tocmai pentru rezultatele si schimbarile majore in viata copiilor bolnavi si familiilor lor. Trebuie spus ca metoda Doman nu vizeaza numai recuperarea calitatilor fizice, psihice si sociale ale copiilor ci si reechilibrarea familiei, de cele mai multe ori grav afectata de problemele medicale directe si indirecte (de ex. afectiuni respiratorii) ale copiilor.
           Sunt multe de spus, asadar, despre metoda Doman si invit pe toti cei interesati sa citeasca publicatiile sale de referinta (o lista a lor se poate obtine de pe site-ul www.iahp.org).

           Pentru cei pe care randurile de mai sus i-au pus pe ganduri am tradus in cele ce urmeaza un capitol „Capitolul 21” – „ Deci ce se intampla cu organismul ? Functia determina structura.” din cartea „What to Do About your Brain-Injured Child” (in traducere „Ce sa faci pentru copilul tau cu leziuni cerebrale”) o mostra a faptului ca volumul este scris pe intelesul parintilor care nu au cunostiinte medicale de specialitate.
Voi reveni in articolele urmatoare cu si mai multe precizari precum si exemple concrete de programe de tratament (doar pentru exemplificare) deoarece fiecare copil primeste un program unic dupa o evaluare minutioasa si extrem de stiintifica si de bine fundamenata (care mie mi-a revolutionat modul de gandire si intelegere a bolii si despre care voi vorbi deasemenea cu o alta ocazie. Nici aceasta forma de evaluare NU se foloseste in Romania).



Cap 21. Deci ce se intampla cu organismul? Functia determina structura


      Exista o lege a naturii care este de importanta vitala pentru toti copiii si de o importanta covarsitoare pt toti copiii cu leziuni cerebrale. Cunoastem aceasta lege de ceva vreme dar am reusit cumva sa ignoram implicatiile ei majore.

    La Institut (The Institutes for the Achievement of Human Potential,  Philadelphia) ceea ce vedeam zi de zi la copiii nostri cu leziuni cerebrale ne-a determinat sa luam in considerare acesta lege si ce inseamna  ea pentru ei.

     Am vazut copii cu leziuni cerebrale severe sosind cu corpuri care erau mai tot timpul mici si cateodata contorsionate, cu umeri, ochi, gura sau picioare care erau frecvent atat de anormale, cu capul atat de mic ca si cum ar fi fost microcefalic, cu piepturi atat de infundate ca abia mai puteau face functia de respirat.
Atunci cand programul nostru a esuat cu astfel de copii, corpurile lor au ramas mici si contorsionate si la fel au ramas si spatele, soldurile, ochii, gura si capul.
Dar atunci cand programul nostru a reusit, corpurile lor au devenit normale pe toate planurile.

       Care este legea care explica aceasta stare de fapt? Legea spune simplu:  „Functia determina structura”. Aceasta lege explica de ce viata pe pamant s-a dezvoltat asa  cum s-a dezvoltat de la celula simpla din apele primordiale, la pesti, amfibieni, mamifere si oameni. Acesta lege explica modul in care viata umana evolueaza de la embrion la fetus la nou-nascut. Este legea care spune ca halterofilii au muschi extrem de dezvoltati dearece ei ridica greutati. Nu s-au apucat sa ridice greutati pentru ca aveau muschi. Functia determina structura.
      Arhitectii de exemplu trebuie sa stie mai intai ce scop va servi o cladire inainte sa dezeneze planuri deoarece functia ei va determina structura.
      Un copil care este crescut in primul an de viata in aproape intuneric (asa cum se intampla la frumoasele dar foarte primitivele triburi Xingu alturi de care am trait in interiorul Mato Grosso, Brazilia) nu-si va dezvolta vazul si va ramane cu linii neuronale si competente vizuale ca ale unui nou nascut pana cand va fi scos afara din acele colibe in lumina zilei. Lipsa functiei vizuale a impiedicat maturizarea la timp a traseelor neuronale vizuale.
      Un copil tinut legat de pat de cand era bebelus si izolat intr-o mansarda de un adult psihotic nu-si va dezvolta articulatiile soldurilor (acea gaura in care se roteste osul soldului) deoarece nici un copil nu se naste cu acea gaura ci de fapt osul soldului roade in timp celalalt os al articulatiei creand acea gaura datorita folosirii (mers taras, mers in patru labe, mers normal). Deci noi nu doar mergem pt ca articulatia soldului (si acea gaura) ne permite ci de fapt avem o articulatie corecta tocmai pentru ca ne taraim, mergem in  patru labe si mai tarziu in picioare. Nu structura creaza functia ci in fapt functia (miscarea) creaza structura ( articulatii corecte ale soldurilor).

      Copilul cu leziuni cerebrale care nu se poate misca (datorita leziunii cerebrale) nu-si va dezvolta nici el articulatii de sold. Mai devreme sau mai tarziu cineva care neintelegand ca problema lui este la creier il va trimite sa faca radiografii de sold si va vedea ca nu are articulatii de sold corecte. Acel copil va fi operat ortopedic pt a i se scobi acele gauri ale articulatiilor in mod artificial. Acest lucru nu va ajuta desigur pt ca acel copil nu va merge din exact acelasi motiv pentru care nu mergea nici inainte (leziuni cerebrale). Nu numai ca este adevarat ca functia determina structura dar este la fel de adevarat ca lipsa functiei conduce la o structura imatura sau anormala.

      Cea mai mare majoritate a copiilor cu leziuni cerebrale severe sunt chiar mici in dimensiuni fizice cand  sunt examinati pentru intaia oara la Institut. Mai precis, in inaltime, la piept, in marimea capului in greutate ei sunt in cca 75% din cazuri mult sub medie si 50% dintre ei sunt sub media celor mai mici 10% copii din toata populatia, cateodata mult, mult sub medie. Si totusi la nastere (exceptand prematurii) toti copiii au avut greutati in limitele normale. Pe masura ce trece timpul ei devin mai mici si mai mici comparativ cu copiii normali de varsta lor deoarece lipsa functiilor fizice duce la lipsa structurii fizice. Acest fenomen este exact opusul a ceea ce i se intampla unui halterofil. Insa de indata ce incepem un Program de Organizare Neurologica rata lui de crestere se va modifica, de multe ori in mod drastic. Foarte frecvent, un copil care pana atunci crescuse mult mai incet decat era normal va incepe dintr-odata sa creasca mult mai repede decat este normal pentru varsta lui.

      Cand am facut ultimul nostru studiu cu copiii nostri, 78% erau sub cei 50% cei mai mici copii ai populatiei. Acest lucru nu era surprinzator. Din pacate 51% din copiii nostri se aflau sub cei 10% din cei mai mici copii ai planetei. Mai mult de jumatate din copiii nostri erau in grupul celor mai mici copii. Nu este ceva neobisnuit la noi sa vezi un copil care s-a situat in cei 10% toata viata lui sa experimenteze marirea volumului pieptului (cutiei toracice) de doua trei sau patru ori mai rapid decat un copil normal de varsta lui.
       Daca acest fenomen pare sa fie aparent necunoscut celor care se ocupa de tratarea copiilor cu leziuni cerebrale, el este foarte bine cunoscut de antropologi si are chiar si un nume.
       Se numeste „fenomenul ajungerii din urma
     Aceasta regula spune ca daca un copil este foarte bolnav oricare ar fi motivul, cresterea lui fizica se va incetini sau chiar se va stopa in functie de boala si severitatea ei. Mai departe regula spune ca daca acest copil se va vindeca atunci el se va dezvolta mult mai repede decat o fac alti copii de varsta lui pentru a-i ajunge pe ceilalti din urma. Tocmai de aceea se numeste  „fenomenul ajungerii din urma”.
      Vedem asta intamplandu-se in fiecare zi la Institut.
    Mai vedem deasemenea, si nu ne surprinde, ca exista o relatie foarte transa intre rata de success (a reabilitarii) si rata de crestere.    
     Altfel spus, copiii care nu progreseaza  nici nu cresc cum trebuie iar copii care progreseaza dar nu complet se dezvolta dar nu complet in timp ce cei care recupereaza complet, cresc complet.
     Aceasta regula, ca toate celelalte reguli pe care le cunosc, este invariabila, aproape intotdeauna este asa.

      La institutul din Philadelphia toti copiii cu leziuni cerebrale cu exceptia celor care nu vad sunt supusi unui program care sa-i invete sa citeasca utilizand litere foarte mari care sa poata fi distinse de retelele neuronale vizuale insuficient maturizate (exceptie fac cei care nu vad si pentru care acest program este amanat fiind mai intai inlocuit de un program de recuperarea vederii) Ca rezultat la expunerea la citit se intampla doua lucruri:

      Primul: Sunt multe sute de copii cu leziuni cerebrale care au doi sau trei sau 4 ani si care pot sa citeasca si sa inteleaga perfect ceea ce citesc. Abilitatile lor variaza de la cateva cuvinte la carti intregi. Am cunoscut un copil de trei ani care citea si intelegea perfect in mai multe limbi. Marimea tiparita a cuvintelor este redusa pe masura ce ei progreseaza.

      Al doilea: Desi in toata lumea se considera ca sub varsta de 5 ani copiii nu pot citi deoarece retelele lor vizuale sunt prea imature si pentru ca creierele lor nu sunt suficient dezvoltate sunt mii si mii de copii de doi, trei si patru ani care de fapt citesc. Mai mult, sunt copii cu leziuni cerebrale si mai mult, retelele neuronale vizuale sunt acum mult mai dezvoltate decat ale unor copii mai in varsta si care sunt perfect normali si care nu pot citi. Cum putem explica acest lucru?
      In mod cert nu poate fi explicat pe criteriul de varsta deoarece sunt mai tineri si nu mai mari ca varsta decat acei copii normali care nu pot citi inca (in medie copii normali la varsta de 5 ani).
     In mod cert nu poate fi explicat pe baza vreunei superioritati (superdotati de natura). Nu numai ca nu sunt superiori, acesti copii au leziuni cerebrale si de cele mai multe ori au fost diagnosticati cu retard mintal. Nu cred ca poate cineva sa spuna ca asta e un avantaj al copiilor cu leziuni cerebrale.
      Poate fi explicat doar pe baza faptului ca acesti copii au avut oportunitatea de a invata sa citeasca pe care ceilalti copii nu au avut-o. Aceasta oportunitate a permis functia si functia in schimb a creat retele vizuale mult mai mature, deoarece functia determina structura.

      Putine lucruri au o mai mare importanta in tratamentul copiilor cu leziuni cerebrale.
      Lipsa acestei constientizari a fost ceea ce era gresit in trecut in lumea copiilor cu leziuni cerebrale. Cunoasterea faptului ca functia creeza structura si nu invers este unul din cele mai importante lucruri corecte din lumea actuala a copiilor cu leziuni cerebrale.



Institutul pentru Dezvoltarea Potentialului Uman (The Institutes for The Achivement of Human Potential) este o organizatie educationala non-profit pentru copiii cu leziuni cerebrale si copii sanatosi. Institutul introduce parintii in domeniul dezvoltarii creierului. Parintii invata cum se dezvolta creierul si cum sa accelereze aceasta dezvoltare pentru copiii lor cu leziuni cerebrale sau pentru copiii lor sanatosi.
Scopul Institutului este sa creasca semnificativ abilitatile intelectuale, fizice si sociale ale tuturor copiilor.
La Institut noi credem ca fiecare copil cu leziuni cerebrale merita sansa de a se lupta pentru a se face bine. Este misiunea Institutului sa dea parintilor cunoasterea necesara astfel incat copiii lor cu leziuni cerebrale sa aiba aceasta sansa de a se lupta.
Mai mult, Institutul propune ca fiecare copil nascut sa aiba dreptul sa fie excelent din punct de vedere intelectual, fizic si social. Scopul nostru pentru copiii sanatosi este sa atinga excelenta in toate cele trei planuri.
Instititutul recunoaste ca atunci cand parintii stiu cum se dezvolta creierul si de ce se dezvolta asa cum se dezvolta, ei, parintii, sunt cei mai buni profesori pe care copii lor i-ar putea avea.



 


Articole similare


Metoda Doman - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2000 Metoda Doman - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2000
0 comentarii  

          Atunci cand ne informam despre o anume terapie pentru copii nostri, suntem mereu in cautare de raspunsuri si argumente logice pro si contra dar si de dovezi care ca indice ca respectiva terapie functioneaza sau nu. Exista o tendinta a celor care raspund pentru terapiile cunoscute astazi in lume, fie ca s ...citeste mai mult
Ce sa faci pentru copilul tau cu leziuni cerebrale Ce sa faci pentru copilul tau cu leziuni cerebrale
4 comentarii   4 din 5 stele!

Ce să faci pentru copilul tău cu leziuni cerebrale (What to do About Your Brain Injured Child) Am avut şansa să particip în urmă cu o săptămână la cursul "Ce să faci pentru copilul tău cu leziuni cerebrale" (What to Do About Your Brain Injured Child), curs organizat de Institutul pentru Atingerea Potenţialului Uman (T ...citeste mai mult

Comentarii (4)


Scrie comentariu
Numele tau:


Comentariu: Nota:Codul HTML nu este procesat!

Nota: Nesatisfacator            Excelent

Scrie codul de siguranta de mai jos in urmatoarea casuta:


Info Articol


ID Articol: 0153
Nota medie: 5 din 5 stele!
Comentarii: 4 comentarii
Vizualizari: 12810
 
Metoda Doman - cea mai buna din lume?...
Click pentru marire