Parteneri
Partenerii Asociatiei Copii Suflete Sperante.
Mihai Nesu Foundation
Crucea Rosie despreCopii Decebal Banica
Student Sport Retinopatie Copii martamaria.ro
StarPress
FoodPanda
 
Doneaza
Donate
Donate
Click aici pentru a dona
99 RON
EuPlatesc.ro

 

Redirectioneaza 2% din impozitul tau pe venit
Descarca formularul 230
Redirectioneaza 20% din impozitul pe profit
Contract de sponsorizare
Extras Cod Fiscal
 
Cartea recunostintei
 
FACEBOOK
 
Localitati
 
Presa despre noi
Presa despre noi
 
Blog-o-sfera
Blog-o-sfera
 

Metoda ABR - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2004 - Partea I...

Mai jos este continuarea relatarii din articolul: "Metoda ABR - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2004 - Partea I"

A doua evaluare ABR, de Leonid Blyum pe 19 Octombrie 2004

Leonid:  Recent am vorbit foarte mult despre problema marimii absolute sau relative a capului si acesta este un bun exemplu al situatiei in care marimea naturala a capului lui este relativ mica. Unul din cele mai importante lucruri in abilitatea de a intelege viteza dezvoltarii este sa intelegi diferenţele esentiale intre general si individual. Pentru un adult marimea normala a creierului variaza intre 1300ml pana la peste doi litri cu o marime a capului corespunzatoare. In ambele extreme ei vor fi consideraţi inca indivizi sanatosi. In acest sens este important sa intelegem ca nu este numai o chestiune de marime a capului ci si una de proportii relative. Aceasta “harta” a capului este alcatuita de muschi si distributia lor, astfel incat la o persoana sanatoasa, faţa este intotdeauna mai lata decat posteriorul craniului, exista o diviziune clara intre cercurile muschilor mimici si exista o diviziune clara intre limitele de ansamblu ale craniului si fetei. Acestea sunt lucruri importante, nu neaparat marimea capului. Si de aceea cateodata vezi un copil care pare sa aiba un cap mare dar structura sa este profund distorsionata si altadata vezi un copil cu un cap mai mic dar mai bine proportionat structural. Exact in aceeasi situatie se afla si Gerard. De foarte multe ori la cei care au un cap atat de mic, structura ochilor este de obicei proasta, sa spunem bombati spre exterior. In cazul lui Gerard, ceea ce vedem, chiar daca are un cap mic, fara indoiala vedem o diviziune relativ buna intre diferitele niveluri ale fetei. Aceasta schimbare a inceput cam in urma cu trei luni dar s-a produs atat de repede tocmai pentru ca el are capul relativ mic. Si astfel in multe cazuri vezi cum forma “turtita” originala a capului se modifica destul de mult, depinde de cat de mult l-ai construit inainte de a obtine normalizarea diviziunilor. Asadar in sensul asta, s-a dovedit ca sunteti mai norocosi si ca o crestere relativ mica in dimensiuni a venit cu o diferenta semnificativa in termeni de diviziune structurala intre grupele de muschi si respectiv, performanta lor. Acesta este un lucru bun. Partea posterioara a capului este inca turtita. Uitandu-ma la cum s-a dezvoltat fata lui, este foarte incurajator.

Punctul nostru de start al analizei: 3 lucruri. In primul rand diviziunea intre fata si cap. Aceasta intreaga linie de frontiera care trece peste puntea nazala si apoi sprancenele si apoi trece peste ozul zigomatic (osul care formeaza proeminenta obrajilor), in spatele urechilor si prin baza craniului. Daca ne uitam aici vedem schimbari evidente. Incepand de la nivelul de diviziune intre frunte si puntea nazala, adancimea s-a marit. Aria pe care pielea de pe frunte se poate misca s-a micsorat. Diviziunea intre partea stanga, cea centrala si partea dreapta a fruntii este mai buna. Vedem partea centrala a fruntii miscandu-se mai mult sau mai putin independent de partile de deasupra sprancenelor. Putem simti clar formarea crestelor deasupra sprancenelor. La prima evaluare am vazut ca ochii erau mult mai bombati spre in afara peste nivelul marginilor orbitelor. Apoi, daca ne uitam un pic mai departe catre exteriorul ochilor vom vedea ca toata aceasta diviziune se continua acolo, asadar incepem sa vedem primele urme de diviziune care se continua la nivel zigomatic. Daca pipaim in spatele urechii simtim niste umflaturi destul de bine articulate. Deci asta este minunat. Chiar minunat. Imaginea pe care trebuie sa o intelegeti este a unui coif militar. Daca il pui pe cap va exista aceasta muchie care merge de jur imprejur si formeaza ca o coroana. Aceeasi coroana trebuie sa se formeze si la el, ca o granita intre partea din fata a craniului si craniul insasi. Asadar pe masura ce aceasta granita se formeza, partea din spate si de deasupra a capului pot fi inca insuficient umplute. La un individ sanatos, nu mai vezi aceste muchii, mai tarziu ele sunt umplute. Dar in fazele initiale de creaţie a structurii capului, el trece prin toate aceste faze, cam ca in Neanderthal. Aceasta este o imbunatatire majora.

Apoi, faţa, ceea ce observam este o imbunatatire clara a separatiei intre diviziunile anterioara si laterala, astfel incat muschii anteriori sunt acum anteriori iar cei laterali sunt acum laterali (obraji). (Muschii stau bine in pozitia lor si nu mai pot fi miscati ca un intreg) Bineinteles, inca mai vedem ca mushii laterali intre ei nu sunt divizati (daca impingi muschii laterali ai fetei in sus si in jos) prin urmare muschii anteriori din fata osului barbiei si cei care urca la tampla inca se mai comporta ca un intreg. Dar obtinerea punctului de inceput, cum este diviziunea intre anteriori si anteriori-laterali, este un lucru foarte bun. Barbia lui este mult mai bine articulata. Si se poate vedea clar ca maxilarul lui inferior devine oarecum mai lat decat posteriorul craniului. Asta este incurajator. De fapt lucrurile au inceput sa se miste si suntem cu cateva masuri in urma dimensiunii finale a capului dar nu putem sti de la inceput cat de mult ne putem duce, cate marimi trebuie sa construim inainte ca forma capului sa fie completa. Asadar reactia lui rapida in acest departament este un lucru foarte incurajator, ceea ce este chiar bine ca sa nu spun mai mult.

Latirea este chiar evidenta – latirea spatiului intre partea de sus a osului obrazului si muchia de deasupra ochilor este chiar evidenta. Articulatia maxilarului inferior si barbiei este vizibil mai buna. Vedem ca miscarea maxilarului inca este foarte limitata – miscarea laterala nu exista, sa deschida gura este un lucru dificil. De ce este asa? Din cauza unei lipse de diviziune acolo unde maxilarul inferior se conecteaza cu craniul. Nu doar blocarea TMG, ci de fapt exista o diviziune slaba intre nivelurile maxilar si mandibular. Se poate vedea cu usurinta ca dintii sai inferiori sunt in spatele celor de sus. Asta este o situatie de blocaj. Deci ce trebuie sa se intample, pe masura ce vom lucra, va creste spatiul intre maxilarul inferior si craniu. Acesta este o forma de rigiditate pe care noi o numim de gradul 3. Deci ce se va intampla mai intai? Acum maxilarul inferior este impins inauntru si trebuie sa se miste mai spre in fata. Este imposibil sa miscam maxilarul inferior asa cum este ele acum inspre in fata, mai intai va trebui sa se elibereze si sa cada. Vom vedea o imbunatatire in mobilitatea maxilarului inferior atat sus jos cat si lateral. Pe masura ce maxilarul coboara s-ar putea sa vedeti o crestere semnificativa a salivarii. Si numai la nivelul urmator, cu aceasta imbunatatire a deschiderii, vom vedea cum putem deplasa maxilarul spre in sus si spre in fata. Asadar vedeti dumneavostra, nu avem cum sa aducem maxilarul inferior in fata, vom lucra pe el acolo unde este si el se va elibera si-si va da drumul.

Acum ne putem muta la compartimentele mai joase. Aici vedem o schimbare semnificativa a pozitiei relative intre cap si varful trunchiului posterior. Daca ne uitam la prima evaluare, cand l-am asezat intins pe spate, capul sau s-a inclinat pe spate cu barbia aratand spre tavan. Distanta relativa s-a schimbat in mod clar (lungimea gatului). Punctul de contact al capului cu suprafata pe care se sprijina este mult mai aproape de occiptal decat de coroana. Mobilitatea pasiva se schimba prima, miscarea activa evident se schimba ultima. Acum, vedem toate aceste imbunatatiri ale diviziunii de aici.

Vedem o inbunatatire a diviziunii intre plaforma barbiei si laringe, pe de alta parte, vedem ca acest punct unde gatul intalneste platforma barbiei este inca mult prea in fata si prea sus. Ceea ce vedem este ca aceasta legatura (baza gurii – spatiul imediat de sub osul maxilarului de jos) incepe sa se formeze, dand senzatia de partea de jos a a maxilarului. Totusi se poate vedea ca baza gurii (spatiul imediat sub barbie) este foarte slab conturata. Si asta este ceva ce trebuie sa se schimbe impreuna cu schimbarile per ansamblu ale maxilarului inferior.

Un alt lucru interesant, as spune critic, este raspunsul toracelui. Pe de o parte avem niste chestii naturale in acord cu deviatiile de structura. Celelalte probleme sunt deficienţe in plus cauzate de operatia la inima. Rezultatul operatiei chirurgicale este o problema in plus, un deficit de calitate. Ceea ce vedem este ca proeminenta se schimba. Acesta este un alt semn incurajator desi este destul de devreme pentru a emite concluzii clare. Vom putea emite concluzii clare cand vom vedea o diviziune clara intre stern si coaste atat pe partea stanga cat si pe partea dreapta. Deasemenea mai putem observa si ca tranzitia mobilitatii pielii pe torace s-a inbunatatit (pielea nu se mai poate misca la fel de mult).

Diviziunea intre coaste (unde coastele intalnesc cel mai jos punct al sternului) a devenit mult mai rasfirata, si prin aceasta, noi nu simtim inca xifoidul (xyphoid process) (cea mai mica parte a sternului de care se prinde diafragma). Este un alt mod simplu de a judeca lucrurile – pe masura ce se va deschide si mai mult, vom putea atunci sa simtim micul xifoid. Pentru moment, nu prea putem sa-l palpam si se poate simti ca nu este pe centru ci mai spre partea stanga. Pe masura ce cutia toracica se deschide, xifoidul va putea fi palpat si pozitia sa relativa se va schimba. Deci aceasta mai este inca o chestiune de urmarit (pieptul) in mod special in contextul diviziunii intre torace si nivelul claviculelor, dar pana acum, dupa o operatie atat de profunda si tinand cont ca au trecut 9 ani de la operatie, toracele a aratat un raspuns destul de bun.

Ce este asta? O coasta sub alta coasta, o coasta curbata, doua coaste curbate. Cand coastele sunt indoite, protuderea aparenta a coastelor de sus este mai putin aparenta. Aceasta coasta de jos este curbata sub coasta de deasupra ei. Este asta pozitia corecta? Nu. Coastele trebuie sa fie in mod normal pozitionate una dupa alta. Dar daca ar fi fost asa, atunci ultima coasta de aici, cea mai de sus (cea  care se uneste cu partea cea mai de jos a sternului) ar fi iesit in afara si mai mult. Curbura coastelor inferioare face protuderea coastelor mai putin vizibila. Coastele atingandu-se, este reflectia rasucirii de ansamblu a cutiei toracice. La unii copii vezi mai mult rasucirea intregii cutii toracice (coastele ies in afara) iar la altii vezi mai multe coaste curbate (spre interior).
Ai putea avea impresia unor coaste mai putin pronuntate si atunci ai putea trage concluzii gresite. Ce este mult mai important este ca Gerard are o cutie toracica mult mai putin rigida decat la ultima evaluare. Cutia lui toracica era ca un bloc de piatra si acum a inceput sa se divida, asta se poate observa din faptul ca nu mai iese asa de mult in afara si ca s-au format niste spatii intre coaste si partea superioara a toracelui.


Aceasta este o altfel de curbura a coastelor sub stern. La un copil sanatos, coastele trebuie sa fie la distanta asta unele de altele. La Gerard, deoarece cutia toracica este rasucita spre in sus, prima coasta a disparut sub clavicule si urmatoarea coasta a intrat si ea sub prima coasta. Ceea ce ne asteptam sa vedem, pe masura ce intreg pieptul se inbunatateste, sternul nu va mai fi iesit in afara atat de mult ci va deveni mai “plat”.

Dar acum, iata o serie de chestii interesante pe care le putem vedea aici (ridicand mana stanga a lui Gerard si privind subsuara). In primul rand, putem observa ca pozitia relativa a omoplatului (creasta umarului) se muta dinspre lateral inspre in spate. Se poate vedea ca varful axilei (scobiturii de sub brat) si pozitia bratului in axila sunt identice. [Comparandul pe Gerard cu un copil hipoton] Articulatia umarului la Gerard, prin comparatie cu celalat baiat, este mult mai stabila. Dar clavicula si omoplatul au colapsat complet si de aceea observam aceasta ingramadeala a pectoralului in partea din fata si una a omoplatului in partea din spate. Si asta este si cauza pentru care vedeti aceasta gaura mare la subsuori, iar la celalat copil nu vedeti aceasta gaura. La un individ sanatos, deasemena nu se vede aceasta gaura insa la celalat copil lipsa gaurii se datoreaza unui nivel structural mult sub nivelul lui Gerard. Pe masura ce vom reconecta articulatia umarului la celalalt copil, se va forma la el o scobitura si mai mare decat are Gerard acum. Dar scobitura lui Gerard, pe masura ce-i stabilizam clavicula si omoplatul, va incepe sa se reduca treptat si va deveni din ce in ce mai plata. Deja a inceput sa se lateasca. Dar deocamdata doar se lateste si fiindca omoplatul este mult prea sus, nu se aplatizeaza. Cand il atingi pe Gerard intre clavicula si brat nu se simte coracoidul (coracoid process) Coracoidul apartine omoplatului. In acest caz se simt cele doua muchii ale bratului dar nu se simte coracoidul. De ce asa? In primul rand pentru ca omoplatul este mutat in sus. In al doilea rand, intregul brat este deplasat spre interior spre piept. Acest lucru are ca rezultat un fel de suprapunere a bratului. Si revin, acum arata mult mai fin. Pe masura  ce structura se dezvolta cum ar fi deschiderea claviculelor si asa mai departe veti observa o gaura mult mai pronuntata aici intre brat si clavicul. La un anumit punct veti putea sa introduceti un deget  in gaura si sa simtiti  in interior omoplatul.

Mai departe, claviculele devin mult mai vizibile de la granita cu gatul, sunt mult mai pronuntate. (pot simti gaura dintre calvicula si gat). Daca ii mut bratul in sus spre cap, clavicula lui pur si simplu dispare. O persoana sanatoasa are o clavicula stabila si un omoplat stabil dar un umar mobil. Asadar cand vorbesc de acest dublu minus, dublu negativ, ma refer la colapsul claviculei si al omoplatului. La Gerard, clavicula si omoplatul sunt prea mobile, prea instabile. Umarul este blocat deoarece este rotit spre interior. Acum, peste acest dublu negativ pe masura ce umerii sunt folositi si se deplaseaza spre interior, se intepenesc. Asadar acesta este un clasic triplu negativ – copilul fiind rigid din cauza asta. Deci ce vom face mai intai? In primul rand vedem ca pe masura ce mobilitatea bratului se inbunatateste, umarul nu se inbunatateste. Umarul nu s-a schimbat pana acum, dar ce s-a schimbat este spatiul intre clavicula si gat care s-a marit, spatiul intre omoplat si gat este mai mare si astfel au mai mult loc de miscare. Si astfel -3 se converteste in -2. Dar bratul lui Gerard este inca la nivel -2 de baza ceea ce inseamna ca clavicula nu ar trebui sa se miste. Ar trebui sa stea fixa, omoplatul ar trebui sa stea fix, umarul ar trebui sa se miste. Deci aici avem aceasta conversie de la -3 la -2 care este usor de observat. Bratul lui este mai putin rigid, mai mobil. Mai tarziu va ajunge la un punct in care mobilitatea activa, pe masura ce acest nivel (clavicula si omoplatul) va deveni mai stabil, mobilitatea lui activa se va inrautati. (voi explica de ce nu mai merge patruped la fel de mult in ultima vreme, bratul lui stang cedeaza frecvent). Inainte a mers patruped cu rigiditate in brate. Acum, pe masura ce mobilitatea structurii se inbunatateste, va ceda frecvent. Dar pe masura ce clavicula si omoplatul devin mai stabile, forta umarului va creste. Dar revenind, aceasta tranzitie intre -2 si -1 sau dificultatile functionale intre stadiile -2,-1 sunt o chestiune de cateva luni, nu este ceva foarte grav in care sa fiti nevoiti sa ramaneti pentru o perioada lunga de timp.

Se poate observa aici (Gerard intins pe o parte, Leonid ii ridica bratul si apoi il coboara), daca va amintiti la prima evaluare cand am facut asta, toracele era foarte rigid si se misca odata cu bratul. Toracele inca se misca, dar se poate vedea ca se misca mult mai putin – bratul se misca mult mai mult decat cutia toracica. Din nou, daca va uitati la miscarea mainii, nu este inca o miscare a bratului ci o miscare a claviculei si a omoplatului. Deci asta este conversia -3 la -2. Este minunat. Totusi interpretarea lor necesita o buna intelegere a stadiilor -3 si -2. Stadiile cu numere impare sunt mai rigide (aparent mai putin mobile) si stadiile pare sunt mai mobile.

Gerard intins pe lateral pe partea stanga, filmand din spate – Leonid ii ridica bratul drept. Deci ce vedem? Daca inainte era mult mai rigid si omoplatul abia se misca, acum omoplatul se misca mult mai usor. Bratul sau drept are anumite componente de -4. (Bratul drept este cel mai rau, cel mai rigid si pe care il foloseste mai rar). Aceasta este o componenta de -4: bratul stang are o scobitura uriasa dar nu are nici o zona bombata, in bratul drept se observa ca exista un os care arata ca o umflatura la subsuara. Trebuie sa vedem in viitor ca aceasta umflatura a osului dispare. In acest timp s-ar putea sa vedem a anumita reducere a mobilitatii bratului dar nu trebuie sa ne ingrijoram spunand “Incepuse sa fie mai bine, acum e mai rau”. Repet, trebuie sa intelegem prioritatile. Observam ca omoplatul drept este mai putin mutat spre lateral decat era. Putem observa chestii foarte interesante odata cu imbunatatirea culisarii omoplatului. In loc sa vedem o incordare generala, acum se pot vedea toti muschii generali care conecteaza omoplatul de brat. De indata ce veti intelege ce si cum se cupleaza si care este logica dezvoltarii structurale, atunci va deveni foarte interesant. Ati inceput sa vedeti cum diferitele stadii se succed una dupa alta, putin cate putin, zona cu zona – structura apropiindu-se din ce in ce mai mult de cea a unui individ sanatos.

Uitandu-se la coloana lui – asta este incurajator, vazand ca spatiul dintre vertebre se mareste, dar acest spatiu trebuie sa creasca mult mai mult. Se poate observa un pic mai bine, in special in partea de sus a coloanei, ca spatele sau de “dinozaur” pe care il avea la evaluarea anteriora cu vertebrele iesind proeminent in afara a inceput sa se estompeze. Devine mai plat deoarece s-a imbunatatit diviziunea intre cele doua jumatati ale toracelui. Asta este si motivul pentru care atunci cand el sta intins pe spate se poate vedea o zona mai mare din partea de sus a spatelui atingand suprafata pe care se sprijina.

Leonid il apuca pe Gerard de sub brate, tinandu-l in aer:  Comparand  cu evaluarea anterioara vedem ca din aceeasi priza, degetele mele ajungeau peste clavicule si ca umerii lui erau de fapt la nivelul urechilor.

Marind imaginea pe gat si maxilarul inferior – puteti observa marginea formandu-se in interiorul maxilarului. Evident traheea si gatul sunt inca foarte slabe dar marginea in interiorul maxilarului inferior se formeaza.

Picioarele: De ce se incruciseaza? Cand incercam sa-i mutam picioarele (intins pe spate, tinandu-l de talpa si miscandu-i piciorul sus in aer) mutam piciorul? Nu. Nu mutam piciorul din sold, el se misca din coloana. Cand mutam piciorul drept el se misca din centrul coloanei lombare. Daca apucam piciorul stang el se misca din de la baza coloanei toracale. Atunci cand ambele picioare se misca din articulatia soldului, se misca de la acelasi nivel, ceea ce inseamna ca ele pot fi drepte. Picioarele care se misca din coloana nu pot fi drepte. Pentru ca piciorul drept se misca de la un nivel, urmareste rotatia coloanei si se incruciseaza cu stangul. Celalalt picior (stangul) urmareste rotatia coloanei in celalalt sens si se incruciseaza peste dreptul. Si asta este pozitia lui neutra in acest moment care reflecta nivelul de la care picioarele se misca. Care este prioritatea cheie? Prioritatea cheie este sa coboare, la fel ca la umeri. In loc sa isi miste umerii, isi misca clavicula si omoplatul. In partea de jos a corpului, in loc sa se miste in articulatia soldului, se misca in coloana. Care este prioritatea dumneavostra de baza? Sa coboare – sa aducem mobilitatea in jos la sold. Cand vom ajunge la acel punct, ii vom fi adus piciorul la nivel zero, inapoi la punctul de inceput, este ceea ce numesc eu conversia la piciorul de bebelus. Asadar picioarele lui se vor incrucisa pentru o perioada semnificativa de timp. Dar cel mai important, incrucisarea picioarelor de care toata lumea se teme este incrucisarea de -4. Cum ajung picioarele la stadiul de -5? La stadiul de -2, picioarele deja se misca din coloana. Pe masura ce ele se misca din coloana, coloana devine din ce in ce mai rigida, deoarece picioarele nu ar trebui sa se miste de acolo si copilul se converteste in -3. Mobilitatea picioarelor scade, deviatia picioarelor creste pana cand devin complet rigide si imobile. Ceea ce se intampla este o contorsionare si mai mare a intregului corp incepand de la coloana. Aceasta este incrucisarea clasica de care toata lumea se teme (-4). Stadiul -5: picioarele sunt rigide si paralele. Cu ABR readucem mobilitatea in articulatia soldului.

Aceasta miscare de aici, aceasta miscare primara de bebelus din sold pana aproape de umarul opus (genunchiul drept atinge umarul stang) este evident cea mai usoara pentru Gerard. Miscarile lui din stadiile urmatoare (piciorul drept indoit, genunchiul orientat spre dreapta, picioarele sa se deschida ca in pozitia de yoga) merg mult mai greu. Asadar e foarte simplu. Daca picioarele lui au mobilitati diferite in diferite directii, pot fi in pozitia neutra drepte? Nu.

Stand in fund – Leonid il tine de ceafa: Cand inclina capul spre in fata, claviculele se misca in interior si el isi arcuieste spatele. La evaluarea anterioara, se ajuta de mimica fetei cand se arcuia, acum asta nu se mai intampla . Asta este minunat. Schema de ansamblu a extensiei are multe componente, incepand de la fata, cap, cap peste gat, gat peste torace, brate peste torace, apoi partea inferioara a toracelui, coloana vertebrala si apoi pelvisul. Toate acestea trebuiesc sa fie eliberate pentru a reusi sa scapam de arcuirea spatelui. (Gerard s-a saturat de evaluare, incearca sa scape, incovoidu-si spatele). Vedeti chiar si atunci cand se incovoaie, tot pot sa-i mut capul in sus si in jos fara probleme, chiar daca nivelul de jos ramane rigid.

Stand in fund – Leonid il tine pe Gerard de la nivelul taliei: Coastele sunt mult mai bine. Atunci cand statea intins pe spate, era foarte bine. Cu statul in fund este mai greu. Statul in fund depinde mai mult de zona dorsala (spatele). Acela este nivelul pe care nu l-am atins. Fata lui s-a schimbat mult, dar nu ne-am atins de nivelul lui posterior, asadar asta este aria pe care trebuie sa lucram.

Puteti citi continuarea relatarii in articolul: "Metoda ABR - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2005" care va fi publicat in curand.


 


Articole similare


Metoda Doman - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2004 Metoda Doman - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2004
0 comentarii  

Mai jos este continuarea relatarii din articolul: "Metoda Doman - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2003" 26 Februarie 2004 Programul lui Gerard a fost foarte greu pentru mine pana acum 3 zile datorita progresului foarte lent in mersul patruped independent. Reuseste mai bine pentru o saptaman ...citeste mai mult
Metoda ABR - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2004 - Partea I Metoda ABR - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2004 - Partea I
0 comentarii  

ABR - Advanced BioMechanical Rehabilitation *Reabilitare biomecanica avansata* Pentru cei care nu au citit relatarile anterioare ale Ilsei Montocchio despre progresele fiului ei, Gerard, obtinute cu ajutorul terapiei IAHP amintim ca in cadrul Terapiei Doman, puteti citi despre Gerard si metodele de terapie recuperatorie pe care parintii le-au ales pentru ...citeste mai mult

Comentarii (0)


Scrie comentariu
Numele tau:


Comentariu: Nota:Codul HTML nu este procesat!

Nota: Nesatisfacator            Excelent

Scrie codul de siguranta de mai jos in urmatoarea casuta:


Info Articol


ID Articol: 0169
Nota medie: Fara nota
Comentarii: 0 comentarii
Vizualizari: 2241
 
Metoda ABR - Gerard Montocchio din Austria - Anul 2004 - Partea I...
Click pentru marire