Parteneri
Partenerii Asociatiei Copii Suflete Sperante.
Mihai Nesu Foundation
Crucea Rosie despreCopii Decebal Banica
Student Sport Retinopatie Copii martamaria.ro
StarPress
FoodPanda
 
Doneaza
Donate
Donate
Click aici pentru a dona
99 RON
EuPlatesc.ro

 

Redirectioneaza 2% din impozitul tau pe venit
Descarca formularul 230
Redirectioneaza 20% din impozitul pe profit
Contract de sponsorizare
Extras Cod Fiscal
 
Cartea recunostintei
 
FACEBOOK
 
Localitati
 
Presa despre noi
Presa despre noi
 
Blog-o-sfera
Blog-o-sfera
 

Paralizia cerebrala este permanenta dar nu si invariabila...

Paralizia cerebrala este permanenta dar nu si invariabila

Autor:  Trcoski Boge - Fiziokinetoterapeut.  

Deosebit de important si  benefic pentru o recuperare motorie mai eficienta este diagnosticarea timpurie.
Copiii carora trebuie sa le acordam mai mare atentie in dezvoltarea lor motorie sunt copiii prematuri (acesti copii au cei mai multi factori de risc), copiii care au avut un istoric de travaliu prelungit sau au avut lipsa de oxigenare pentru o perioada (asfixie), au avut scorul APGAR scazut (scorul APGAR scăzut in primele 10-20 de minute după naştere ne permite a considera acesta ca un semn important de probleme neurologice potenţiale).Riscul aparitiei PC este crescut si la copiii din nastere gemelara, la copiii care au perimetrul craniului mai mic sau mai mare decat cel normal  sau la copii care cantaresc sub 1500 g. Statisticile arata ca 100/1000 copii nascuti la aceasta greutate au fost diagnosticati cu PC.

Este greu sa ne dam seama despre pozitiile anormale al copilului in primele 3 luni de viata datorita miscarilor dezordonate si tonusului muscular crescut care predomina fiziologic la noul nascut in aceasta perioada, dar totusi exista indicii care ne pot arata dezvoltarea motorie normala sau anormala. Incepand cu a doua luna de viata la copilul sanatos controlul capului se imbunatateste in asa fel incat spre sfarsitul celei de a treia luna copilul deja trebuie sa se mentina in „postura papusii”,adica sprijinit pe antebrate si palme isi va mentine capul ridicat si va privi stanga – dreapta. Acesta reprezinta primul punct de referinta important in dezvoltarea neuromotorie a copilului.
 

 
La varsta de 2 -3 luni copilul stabileste contact cu mediul inconjurator, apare si prima reactie emotionala, copilul vazand o jucarie se intinde spre ea cu corpul dar inca nu reuseste sa o atinga. La 3-4 luni membrele inferioare se pot mentine ridicate de pe si in afara suprafetei de sprijin, coordonarea mana –gura  este posibila datorita posibilitatii miscarilor din articulatia umarului care pot fi executate in toate planurile, orientarea antebratului in sus si in extensie este posibila, retine cu mana obiecte, se prinde de picioare, se agata de parul si hainele persoanelor care se apleaca asupra sa si isi poate intinde mainile complet. La 4 luni este momentul intoarcerii de pe spate in decubit lateral chiar si pe burta, deschide complet mana pentru a se sprijini in postura papusii, rade. La 5 luni isi prinde piciorul.
 

 
Descrierea achizitiilor motorii pe care ar trebui sa le faca copilul dumneavoastra corenspunzator varstei se pot gasi usori pe internet. Trebuie sa aveti in vedere ca exista diferente de la caz la caz si deosebirile de o luna sau doua nu sunt motive de alarmare.
Despre pozitiile patologice sau anormale ale unui copil cu encefalopatie totusi pot exista semne de alarma.
Inca din primele luni din viata (0-4 luni ) copilul poate  parea anormal de iritat si hiperexcitabil, el poate prezenta tresariri la stimuli minori cum ar fi la atingerea lui, la ridicarea in brate sau la stimuli senzoriali (zgomote, lumina); poate avea dificultati  la supt si inghitit. Datorita contractiei musculare necontrolate și necoordonate, limba poate impinge laptele și produsele alimentare afară. Copilul inchide gura cu dificultate. Sustinerea capului poate fi absenta in totalitate, se poate observa tonus asimetric al cefei. Copilul poate fi rigid (hipertonie) si in unele pozitii cum ar fi culcat pe spate este dificil sa se aplece corpul copilului, se simte dificultate in timpul imbracarii  sau copilul poate fi moale - flasc (hipotonie).
 
Landau reflex, Pozitie normala (4 luni) Pozitie anormala-flasca

Alte probleme : poate exista instabilitate in sprijinul pe coate, poate exista asimetrie la nivelul membrelor inferioare, poate exista flexie si aductie (apropiere) sau flexie si abductie (departare) predominanta la un singur membru. Copiii diskinetici cu hipotonie  au tendinta sa aibe coapsele in flexie si abductie. La copii hemiplegici partea afectata la membrul inferior  este in extensie si rotatie interna si in pozitia pe burta au tendinta ca atunci cand ridica, capul sa se intoarca  doar pe partea neafectata. In general din pozitia culcat  pe spate in aceasta perioada uneori pot aparea pozitii de opistotonus sau hiperextensie a capului, umerii, spatele si picioarele sau tot corpul se poate arcui. Se poate observa la membrele inferioare un tonus foarte crescut, picioarele fiind extinse, aduse si rotite spre interior, genunchii pot fi foarte apropiati. Dupa 2 luni, mainile sunt cel mai adesea deschise. Mentinerea pumnilor inchisi permanent  cu policele in palma aduce un prognostic nefavorabil. La membrele superioare antebratele sunt aduse pe brat cu tonus crecut. La incercarea noastra  de a extinde bratul si de a duce palma copilului in sus se simte gradul de spasticitate care se opune miscarii noastre. Persistenta acestui tonus crescut nu este normal si dupa 3 luni. Pana la aceasta varsta sugarul are tendinta fiziologica de a avea  articulatia cotului in semiflexie.
Se stie ca la sugarul  sanatos exista fiziologic niste miscari fara scop si fara efect precis, predomina tonusul flexorilor adica pe langa coatele flectate si coapsele sunt deasemena flectate, copilul nu isi poate  intinde complet membrele, pumnii sunt stransi. Aceste pozitii   nu  reprezinta motive de alarmare in primele  2 luni. Acest tonus se reduce treptat. La copilul hipoton se simte diminuarea tonusului muscular. Membrele superioare stau imobile intinse, coapsele in abductie si rotatie, miscarea e pasiva in articulatia soldului si articulatia cotului si prin incercarea de a alungi muschiul copilul nu opune rezistenta in primele luni.
Noul nascut prezinta inca de la nastere o serie de reactii primare sau reflexe primitive, unele apar  inca in timpul vietii fetale, altele in timpul nasterii si altele in cateva saptamani care sunt esentiale pentru supravietuirea copilului si care dispar treptat. Intarzierea sau persistenta  lor dincolo de varsta standard constituie semne al lipsei de maturitate nervoasa dezvaluind de obicei o leziune cerebrala. Pe baza persistentei acestor reflexe primitive se poate pune si diagnosticul.
Reflexele primitive determină nivelul de maturizare neurologică a copilului prin cunoaşterea momentului apariţiei/dispariţiei, deviaţiile de la vârstele corespunzătoare indicând imaturitate, întârziere sau afectare neurologică .
Reflexele\Reacţiile posturale primitive ajută copilul în menţinerea posturii dinamice si pot servi mai târziu mişcării voluntare, deşi trebuie să dispară pentru a permite apariţia actelor motorii controlate voluntar.

Periodic pana la varsta de 4 luni este preferabil sa se repete  examinarile sugarului de catre neuropediatru si fizioterapeut. Copilului suspect i se pot verifica anumite reactii cum ar fi :
 a) Reactia de ortostatism – daca nou nascutul este sustinut de torace sau de sub axila si il inclinam lateral nu vor aparea inca reactii de echilibru ale membrelor superioare dar membrul inferior de partea care il inclinam  cel care va suporta greutatea corpului  isi va accentua extensia si piciorul se ridica pe varf. Prezenta acestui mod de sprijin dupa luna a 4-a a fost descris de catre Prof. Vojta  ca un semn de leziune. Dupa aceasta perioada aceasta reactie trebue sa fie inlocuia cu faza de astazie cand copilul refuza sa se sprijine pe picioare si reapare mai tarziu cand copilul de fapt e pregatit pentru mers.
b) Mersul automat -  nou-nascutul mentinut in ortostatism, cu picioarele pe un plan tare daca este propulsat  el va face pasi.


c) Reflexul de pasire peste obstacol: daca sugarul mic este pus langa marginea mesei in ortostatism, cand fata dorsala a unui picior intalneste obstacolul marginii mesei el va ridica piciorul respectiv si il va sui pe masa. Aceste reflexe primitive b),c) sunt prezente inca din a 10-a zi si nu trebuie sa persiste dupa 2-3 luni la un copil normal. (conform Bobath sau Robanescu). Acestea sunt doar o parte din reactiile primare care prin persistenta lor pot da semne de o imaturitate nervoasa.

Reflexul RTCA ( reflex de postura)  se manifesta prin rotarea capului care faciliteaza extensia membrului superior de partea fetei si flexia celui de partea cefei. Membrele inferioare se postureaza in functie de pozitia capului.
 

Acest reflex poate fi prezent pana la 3 luni. Prin persistenta lui  exista riscul dezvoltarii unei scolioze, nu poate duce mana pe linia mediana, nu poate sa se joace, sa duca mainile la gura, incetineste functia de rostogolire.

Reflexul Moro - este o reactie caracteristica a nou-nascutului, provocata de miscarea suprafetei de sustinere, tapotarea abdomenului, suflarea asupra fetei si mai ales de lasarea brusca in jos a palmelor care sustin copilul pe spate. Reactia consta in departerea si extensia ( intinderea )  membrelor superioare cu deschiderea palmelor si extensia degetelor in afara urmata de urmatoarea pozitie, aducerea membrelor superioare la piept si extensia membrelor inferioare. Acestea sunt interpretate ca fiind reactii labirintice. In timp ce majoritatea autorilor se opresc la persistenta lui la 3-4 luni, dupa Bobath acest reflex ar persista si pana la 5-6  luni cu reactii slabe in ultima luna. Persistenta lui peste 6 luni este dovada unei suferinte cerebrale.
 
Asemanator cu aceste reactii poate fi si spasmul infantil sau sindromul West care determina reactii patologice date de crize de epilepsie, pot aparea la copilul cu varsta cuprinsa intre 3 luni si 1 an.
Spasmele care se produc din cauza sindromului West sunt mai succesive, sunt mai frecvente la trezire sau la adormire si pot aduce ras sau plans la finalul atacului.Chiar si atunci parintii pot crede gresit ca este vorba de o reactie Moro mai exagerata, de aceea pentru orice siguranta este de preferat sa se faca testul EEG  sau RMN prin care se poate investiga daca exista acest diagnostic  de sindrom West care prin producerea crizelor duce la regres motor si psihic al copilului. Se pot pierde achizitii motorii pe care copilul le-a dobandit pana la acel moment.

Acestea sunt doar cateva exemple de reflexe primitive care pot avea influenta negativa asupra functiei motorii.

Datorita unui sistem nervos central imatur si fara o functie motorie adecvata  daca  miscarile  dezordonate si fara scop continua, se pot instala engrame incorecte foarte greu de schimbat ulterior. Trebuie facut cat mai precoce un model sau program  de exercitii corect si prin repetitia lui de sute, de mii sau chiar de milioane de ori sa construim engrame coordonate. Programul de recuperare precoce ajuta in dezvoltarea mai corecta a copilui. Inainte de toate, inca de la bun inceput , in primele luni esential este sa se inceapa recuperarea prin mobilizarile pasive care au rolul cel mai important la inceput de a pune intregul corp in miscare si de a pregati organismul pentru efortul care va urma si va  ajuta copilul sa  aiba un potential si  o capacitatea  mai eficienta  in  viitor. Prin mobilizarea articulatiilor se mentine troficitatea articulara , marim fluxul de informatii  prin excitarea proprioceptiei peri-articulare si intra-articulare, se opune contracturilor si retractiilor si previne instalarea diformitatilor. O data aparute aceste retractii sau restrictii de mobilitate se  produce  o „scurtare adaptativa” sau contractura care  nu mai permite jocul complet articular. Ganditi-va ca fiecare dintre noi cu o viata activa si sanatoasa dupa o noapte de somn cand nu suntem supusi la miscare cand ne trezim de dimineata  simtim acea redoare articulara matinala.....atunci ca sa ne simtim mai „usurati” avem nevoie de exercitiii de miscare care sa ne restabileasca flexibilitatea. La copii cu PC de tip spastic inca de la inceput predomina aceste  contracturi pe muschii flexori si pronatori la membrele superioare si muschii extensori si adductori la membrele inferioare. Nemobilizand segmentele, amplitudinea de miscare scade din ce in ce mai mult  si  situatia se va inrautati treptat pana cand efectuarea miscarilor pasive  va fi aproape imposibila sau foarte greu de realizat. Datorita scurtarii pot aparea dureri si in acest fel se instaleaza si  „reflexul de aparare”  prin teama de durere si copilul opune rezistenta impotriva  miscarii noastre.Din acest moment pot aparea complicatii, exista  riscuri de intindere sau chiar rupturi a fibrelor musculare si a structurilr moi (capsula , tendon, ligamente, fascii) deoarece odata cu aceasta scurtare a structurilor articulare  scade elasticitatea si/sau  numarul si volumul fibrelor de colagen care au rol de a absorbi cea mai mare parte a  solicitarii.

Tensionarea in plus a muschilor devine mai intensa cand copilul este suparat ori plange sau este bruscat. Activitatea motorie trebuie sa progreseze secvential de la miscari lente-pasive, fara incarcare, la miscari mai complexe cu cresterea progresiva a efortului.Cu cat este mai mare numarul de repetitii ale unei activitati motorii ( mii si zeci de mii de repetiti) cu atat creste si capacitatea de a exercita si efort cu viteza crescuta.
Kinetoterapia sau fizioterapia (denumirea anglo-saxona) reprezinta metoda de baza  in recuperarea copiilor cu PC.
Baza tratamentului dupa Bobath este inhibitia miscarilor exagerate si facilitarea miscarilor normale, de aceeasi parere este si Andras Peto (Ungaria) care spune ca pattern-urile (schemele de miscare) gresite trebuie schimbate cat mai repede cu unele corecte.                                 
Analizand   cauzele infirmitatii motorii cerebrale a acestor pacienti, sotii Bobath au ajuns la concluzia , care este admisa si azi, ca tulburarile senzoriale, spasticitatea si dezordinea mecanismului  postural  reflex sunt  factori care contribuie la complexitatea acestori boli.
1.Tulburarile senzoriale  pot fi prezente prin insasi complexitatea lezionala dar in majoritatea cazurilor ele constituie rezultatul tonusului crescut in muschi. Acest tonus crescut, ca si miscarile necoordonate pe care le produce, determina in  proprioceptori imagini senzoriale monstruoase, care maresc la randul lor dezordinea motorie. Efectele acestor tulburari senzoriale asupra miscarii sunt considerabile.Controlul posturii normale si al echilibrului depinde de un sistem proprioceptiv integru si nimeni cu un simt postural lezat si fara punct de orientare in spatiu nu va fi capabil sa dirijeze corect o miscare. Pentru copilul spastic, aceste tulburari senzoriale sunt cu atat mai grave, cu cat copilul nu a avut niciodata o perceptie corecta si deci nu si-a putut forma inca o imagine corecta kinestezica.
2.Spasticitatea este rezultatul eliberarii activitatii tonice reflexe. Datorita leziunii centrilor nervosi, reflexele tonice posturale, care sunt integrate la un nivel inferior al sistemului nervos, devin eliberate si supraactive. Acest lucru produce un tonus muscular anormal si coordonarea anormala in postura si miscare. In limbaj mai simplu, creierul lezat, care ar trebui sa coordoneze tonusul muscular prin impulsuri de domolire, nu o face corect sau deloc si de aici acea stare de incordare permanenta a muschilor. Daca un corp ar putea trai fara creier, muschii ar fi mereu incordati sau spastici, de fapt creierul controleza muschii prin aceste impulsuri de domolire (nu prin impulsuri de miscare cum ai fi tentat sa crezi) si astfel, incepand din primele zile de viata, din aproape in aproape un copil invata sa-si controleze muschii si implicit miscarea. Creierul lezat nu va trimite aceste impulsuri de domolire deloc sau o va face incomplet sau incorect si muschii preiau controlul posturii instalandu-se spasticitatea.  ”Dezvoltarea si schimbarile care au loc in trecerea de la modalitatile primitive  de miscare spre altele evoluate si mai individualizate se castiga nu numai prin adaugarea de activitatii noi, dar si prin eliminarea activitatilor nedorite (activitatilor tonice reflexe), adica prin inhibitie”( INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții).
3.Dezordinea mecanismului postural reflex impiedica achizitionarea miscarii normale active, care sta la baza automatismului. Acest automatism se castiga in primii ani de viata si coordonarea normala a acestor miscari fundamentale este esentiala pentru invatarea corecta a activitatilor de toate zilele. Executarea incorecta a primelor stadii de miscare la copii cu PC face ca mai tarziu intreaga lor dezvoltarea motorie sa fie perturbata. Mecanismul de control postural functioneaza datorita reflexelor spinale, reflexelor tonice, reflexelor labirintice (labirintul este acel organ care ne da informatii asupra pozitiei capului in spatiu). Din punct de vedere terapeutic, autorii (sotii Bobath) sublinieaza trei grupuri de reactii posturale automate:
- schimbari adaptive ale tonusului muscular, ca o protectie impotriva fortelor gravitationale;
- reactii de ridicare ;
- reactii de echilibru.
”Pentru intelegerea tulburarilor miscarilor pacientilor cu leziuni ale sistemului nervos central, este esential sa precizam ca aceste leziuni se traduc printr-o coordonare anormala a actiunii musculare si nu prin paralizia muschilor. Autorii spun ca esential este in timpul tratamentului sa dam pacientului cat mai multe senzatiii posibile asupra tonusului, posturii si miscarii normale. Tratamentul nu se bazeaza pe un antrenament muscular ci pe o reeducare a „modalitatilor de miscare”. Inhibarea activitatii tonice reflexe se face prin gasirea pentru pacient a unor pozitii reflex – inhibitoare. In aceste pozitii, fluxul impulsurilor nervoase in canalele  deja stabilite vicios de bolnav este blocat, in timp ce se deschid noi cai pentru o activitate diferita si mai normala. Gasirea celei mai favorabile pozitii reflex-inhibitoare pentru facilitarea miscarii active fara spasticitate nu este un lucru usor, este necesara o buna cunoastere a modalitatilor de miscare existente la pacientul respectiv si a legilor generale de actiune a reflexelor posturale. Pozitiile reflex-inhibitoare sunt total sau partial opuse posturii initiale anormale a pacientului. Inhibitia spasticitatii poate sa plece de la punctele cheie ; sa se produca prin intindere lenta; sa se instaleze prin pozitionare. Punctele cheie de pozitionare in vederea reducerii spasticitatii pot f impartite in :
- punctul cheie central, este reprezentat de pozitionarea capului, deci de proprioceptia musculaturii cefei;
- punctul cheie al mobilitatii, reprezentat de centura scapulara
- punctul-cheie al stabilitatii , reprezentat de centura pelviana.
Kinetoterapeutul pozitioneaza deci mai intai capul si gatul apoi trunchiul , umerii si soldurile, pentru a obtine o redistribuire a tonusului mai apropiata de normal.

Kinetoterapeutul ajuta la mentinerea „pozitiilor cheie”
 DIN ACEASTA POZITIE INHIBAM  SPASTICITATEA EXTENSORILOR SI FACILITAM CONTROLUL CAPULUI PRECUM SI CENTURA SCAPULO-HUMERALA.

Ajustarea pacientului la noua sa pozitie este cea care da rezultatul dorit si acestea trebuiesc intotdeauna perfectionate,
”Simtim tonusul si schimbarile de tonus cand miscam copilul. Testam reactiile posturale. Stim apoi ce sa inhibam, ce sa facilitam, ce sa incurajam si ce sa interzicem”
Odata cu scaderea spasticitatii prin mentinerea pozitiei reflex-inhibitoare, rezistenta cedeaza, kinetoterapeutul putand sa reduca in acest moment asistenta sa. La sfarsit, va fi posibil sa ia mainile de pe pacient , lasandu-l sa-si controleze singur noua pozitie. In acest mod copiii castiga treptat controlul asupra posturii lor spastice si invata sa iasa din aceasta postura. In timp copilul este incurajat sa ia singur aceasta postura – inhibitoare si sa si-o controleze singur. ”Spasticitatea va descreste si tonusul muscular va fi mentinut scazut (de asemenea si miscarile involuntare la cei diskinetici vor fi inhibate) atat timp cat miscarea este in proces si atata timp cat copilul detine control asupra ei....dar singura garantie a reducerii permanente a tonusului muscular si pentru un control al posturii consta in reactivarea reactiilor de redresare si echilibru si in stabilirea conexiunilor lor sinaptice”(B.Bobath.) Se asteapta raspunsul la aceste reactii prin multe repetitii.
Pentru stimularea acestor reactii, de ex pentru antrenarea reactiilor de sprijin  se pot folosi tehnici pe mingea Bobath (fizioball), de asemenea se folosesc tehnici  pentru reactiile de redresare a capului , a gatului , a corpului asupra capului. Aceste reactii fac posibila ajustarea normala a capului si a trunchiului in diferite pozitii si permit orientarea spatiala.
 Reacţia de redresare labirintică a capului menţine capul în pozitie ridicată normală sau aduce capul în pozitie ridicată.
Stimulii de la otoliţii labirintului împreună cu contracţia musculaturii gâtului îndreaptă capul.

 
Normal Anormal

Deplasarea capului este anormala cand (dupa 3 luni) :
-capul cade balansat pe spate, apoi dupa trecerea liniei verticale cade anterior.

Reactiile de echilibru sunt stimulate prin deplasarea centrului de greutate, la care pacientul raspunde prin miscari active pentru a se reechilibra. Se folosesc tehnici care sa provoace sau sa intareasca aceste reactii prin repetare in pozitiile: sezut, in „patru labe”, in genuchi si in picioare.
Facilitam pozitia dorita in functie de stadiul in care se afla copilul. De exemplu pentru simularea pozitiei in sezut se vor aplica mici si scurte presiuni pe un umar impingandu-l cand intr-o parte, cand in cealalta sau in fata si inapoi. Aceste reactii de aparare sau de reechilibrare lipsesc sau sunt foarte slabe la majoritatea copiilor cu PC datorita leziunilor dar prin stimularea lor copilul invata sa execute  miscari ajutatoare pentru echilibrare.

 


Achizitionarea  posturii sezand  este al doilea punct de referinta important in dezvoltarea neuro-motorie a copilului. Reactiile automatice de protectie apar la copil intr-o ordine, dupa protectia protectiva in sezand urmeaza extensia membrelor superioare si a degetelor in momentul in care copilul este pe punctul de a cadea. Este vorba de reflexul ” pregatire pentru saritura” sau reactia parasuta care  reprezinta  o reactie automata de protectie si reprezinta  al treilea  punct de referinta, este un punct foarte impotant in dezvoltarea neuro-motorie a copilului. Pentru ca un copil sa poata dezvolta o alta postura mai avansata, de o mai mare importanta, copilul trebuie sa  achizitioneze acest reflex care apare la 8 luni si persista toata viata.

 
Reactia  „parasuta”

In lipsa lui copilul  nu poate  merge ”dea buselea” / „in patru labe’’. Din aceasta pozitie se trece in pozitie de stat pe genunchi si ridicarea in ortostatism. Ca idee acest reflex este esential  in dezvoltarea neuro-motorie a copilului pentru a  putea trece in urmatoarele etape superioare. Acest reflex poate fi stimulat si pus in evidenta astfel : copilul tinut in picioare se apleaca brusc sau tinut in brate  cu fata in jos este leganat  inainte spre planul mesei sau al patului. Reactia poate fi stimulata si cu proiectarea corpului lateral sau pe spate. Poate fi stimulata si pe fizioball.
Recuperarea copiilor se face in etape si din punct de vedere terapeutic, asta inseamna - ceea ce sotii Bobath au spus deja cu mult timp in urma - ca nu trebuie sa insistam sa perfectionam o activitate inainte de a fi aparut reactiile de echilibrare din activitatea anterioara in evolutie. Ca exemplu: nu putem  tine copilul in verticala ,sa antrenam reactiile de echilibru in ortostatism sau sa grabim procesul de mers daca copilul nu sta inca in sezut sau in patrupedie.
Metoda Bobath, considerata o metoda globala urmareste indeaproape trecerea prin diverse stadii de dezvoltare in secventa lor normala. Copilul cu probleme trebuie sa evalueze ca si cel sanatos.
Din postura pe burta – 1) ridica capul si se sprijina pe antebrate; 2) se sprijina pe antebrate si pe genuchi; 3) se rostogleste pe spate; 4) se taraste; 5) se sprijina pe mainii si pe genunchii; 6) sta in genunchi; 7) merge.
Din postura pe spate – 1) isi ridica capul cand este tras in sezand; 2) duce mainile pe linia mediana; 3) se rostogoleste pe burta; 4) prefera pozitie in sezut, etc.

Un studiu facut de ”Surveillance of Cerebral Palsy in Europe” (Investigatia paraliziei cerebrale in Europa)  arata ca recuperarea copiilor difera foarte mult  de forma de paralizie cerebrala pe care o pot avea copiii:
FORMA ATAXICA - 71.8% din cei care sufera de acest tip ajung sa  mearga  independent,18% ajung sa mearga cu dispozitive ajutatoare si 10.2% sunt incapabili sa mearga (total numar de persoane : 245)
FORMA DISKINETIKA – 19%  mers independent ; 23,8 % mers cu dispozitive ajutatoare’;57,2% incapabili (total numar de persoane :374)
TETRAPAREZA SPASTIKA – 11.5% mers independent 18,2% mers cu dispozitive ajutatoare 70,4% incapabili (total numar de persoane: 1822)
PARAPAREZA SPASTIKA - 60,8 % mers independent ; 25,2% mers cu dizpozitive ajutatoare ;14% incapabili (total numar de persoane:1640)
HEMIPAREZA SPASTIKA - 90,7% MERS INDEPENDENT; 5,8% mers cu dispozitive ajutatoare;3.4% incapabili (total numar de persoane:1827).


Statisticile de mai sus depind foarte mult de gradul de afectiune pe care il are copilul ,  de aprecierea abilitatilor  de mobilitate dupa sistemul de clasificare a functiilor motorii grosiere (GMFCS), cu  cat gradul de afectiune este mai mic sau mecanismele de postura ale copilului sunt mai bune atunci si recuperarea va fi  mai rapida. Depinde mult si de momentul in care fiecare  copil a inceput programul de reabilitare neuro-motorie precum si de numarul de sedinte de kinetoterapie efectuate. Un lucru influent ar fi si daca copilul poate participa constient in timpul terapiei, cu alte cuvinte formarea de engrame motorii corecte  este  greu de realizat fara concentrarea copilului. Randamentul este clar mai bun daca un copil poate fi motivat.

Cele mai des intalnite sunt afectiunile de tip spastic (sindrom piramidal) unde
predomina spasticitatea. Pot aparea contracturi si deformari ale articulatiilor foarte usor daca nu se incepe programul de kinetoterapie din timp care astazi inca reprezinta metoda de baza  in recuperarea copiilor cu PC.

Paralizia cerebrala diskinetika (sindrom extrapiramidal)  se manifesta prin miscari involuntare aproape pe intregul corp, diskineziile sunt miscari ce apar in afara vointei copilului in timpul starii de repaus sau de miscare.

Parapareza sau dipareza spastica - tabloul clinic  se caracterizeaza prin spasticitatea membrelor inferioare, uneori prin leziune sunt afectate usor si membrele superioare.Forma pura de afectarea numai a membrelor inferioare este rara.

Hemipareza infantila – este caracterizata prin spasticitatea a membrului inferior si superior de aceasi parte (numai partea stanga sau numai partea dreapta).

Tetrapareza spastica se mai poate numi si hemiplegia dubla  si sunt afectate toate cele 4 membre si se asociaza cu tulburari ale musculaturi intregului corp de acea este si cea mai severa forma de paralizie.

Paralizia ataxica , este reprezentata de miscari nesigure. Predomina incoordonarea motorie. Posibilitatea miscarilor este pastrata, miscarea este corect initiata dar prost finalizata. De ex: daca un copil se intinde dupa o jucarie e foarte greu sa o  apuce de prima data.
 

Inainte de inceperea programului kinetik parintii copilului cu leziuni cerebrale trebuie informati exact despre afectiunea copilului si trebuie pusi in fata realitatii.Nu este loc pentru a da sperante dincolo de posibilitati dar nici de descrieri intunecate pentru viitorul copilului pe care nimeni nu il poate prevedea cu certitudine.
In aceste afectiuni regula in ceea  ce consta recuperarea este  sa fie implicat un colectiv de specialisti de profiluri diferite : (fiziokinetoteraput, neuropediatru, gastrolog, oftalmolog, psihiatru, psiholog, logoped, ORL-ist) pentru ca aproape de fiecare data PC poate fi asociata cu : convulsii, tulburari cognitive, de vorbire, malnutritie, hipersalivatie, reflux gastroesofagian,deficite senzoriale,etc. Prima necesitate si cea mai importanta ramane terapia prin miscare care uneori, macar in ceea ce consta mobilizarea pasiva segmentara , poate fi executata si de catre parinti de 2-3 ori pe zi timp de 15-30 min. Existenta unor copii normali in familie este dosebit de favorabila evolutiei micului cu dizabilitati. In primul rand pentru ca echilibreaza starea psihica a parintilor si ii face pe parinti sa nu isi consume toata atentia asupra copilului infirm. In al doilea rand copilul cu deficit gaseste la fratele sau sora un model pe care se straduieste sa-l imite si apoi sa-l ajunga (in ceea ce priveste dezvoltarea neuromotorie) si astfel este un ajutor moral si fizic binevenit. Parinti vor trebui sa faca orice este posibil ca si copilul cu dizabilitati sa se simta fericit si iubit chiar si in acea postura nedorita. Parintii in timpul lor liber trebuie sa se joace cu copilul, este o necesitate, o manifestare afectiva, dar si un excelent mod de educatie pentru toti copiii.
Armonia sotilor, modul lor de a se intelege si de a-l ajuta pe copil este deosebit de importanta.

”Daca dragoste nu e, nimic nu este” – Sf.Pavel.


Surse suplimentare :
-N.Robanescu : Reeducarea neuromotorie
-Zoltan Pasztai : Kinetoterapia in neuropediatrie


 


Articole similare


Ce sa faci pentru copilul tau cu leziuni cerebrale Ce sa faci pentru copilul tau cu leziuni cerebrale
4 comentarii   4 din 5 stele!

Ce să faci pentru copilul tău cu leziuni cerebrale (What to do About Your Brain Injured Child) Am avut şansa să particip în urmă cu o săptămână la cursul "Ce să faci pentru copilul tău cu leziuni cerebrale" (What to Do About Your Brain Injured Child), curs organizat de Institutul pentru Atingerea Potenţialului Uman (T ...citeste mai mult
ABR - O noua sansa ABR - O noua sansa
2 comentarii   5 din 5 stele!

ABR - O NOUĂ ŞANSĂ          Recunosc că atunci când am auzit întâia oară de terapia ABR ( Advanced Biomechanical Rehabilitation), nu am fost suficient de entuziasmat pentru a aprofunda principiile de bază şi modul de abordare a recuperării. Mi se parea de neimaginat la vremea respectivă  ...citeste mai mult

Comentarii (0)


Scrie comentariu
Numele tau:


Comentariu: Nota:Codul HTML nu este procesat!

Nota: Nesatisfacator            Excelent

Scrie codul de siguranta de mai jos in urmatoarea casuta:


Info Articol


ID Articol: 0180
Nota medie: Fara nota
Comentarii: 0 comentarii
Vizualizari: 16554
 
Paralizia cerebrala este permanenta dar nu si invariabila...
Click pentru marire