Parteneri
Partenerii Asociatiei Copii Suflete Sperante.
Mihai Nesu Foundation
Crucea Rosie despreCopii Decebal Banica
Student Sport Retinopatie Copii martamaria.ro
StarPress
FoodPanda
 
Doneaza
Donate
Donate
Click aici pentru a dona
99 RON
EuPlatesc.ro

 

Redirectioneaza 2% din impozitul tau pe venit
Descarca formularul 230
Redirectioneaza 20% din impozitul pe profit
Contract de sponsorizare
Extras Cod Fiscal
 
Cartea recunostintei
 
FACEBOOK
 
Localitati
 
Presa despre noi
Presa despre noi
 
Blog-o-sfera
Blog-o-sfera
 

Raisa - Doamne Doamne ma iubeste!...

          Numele meu este Raisa Maria Uzea şi sunt un îngeraş de fetiţă de doi ani şi patru luni. Sunt o luptătoare şi vă voi expune mai jos povestea mea care nu mi-aş dori să vă întristeze, ci să vă convingă că Doamne Doamne face minuni!


          M-am născut după ce mami a avut un travaliu foarte lung şi pentru că am avut cordonul ombilical în jurul gâtului am suferit o asfixie severă care mi-a lipsit creieraşul de oxigen şi mi-a cauzat leziuni iremediabile. Graţie îngeraşilor care m-au păzit, am fost readusă la viaţă şi am respirat singurică. Însă după 12 ore, datorită suferinţei mele am avut convulsii care mi-au fost oprite cu greu de medicamente.
         
     După o lună petrecută la terapia intensivă de la spitalul Giuleşti, mami şi tati m-au adus acasă unde era atât de bine!

   Dar greul abia acum a
început…

    
Am stat multe săptămâni prin spitale cu mami şi după mai multe analize, parinţii mei au aflat că o parte din creieraşul meu nu se dezvoltă normal, din pricina leziunilor suferite la naştere.



          M-am plimbat prin frumoasa Italie şi am ajuns tocmai la Bologna unde, într-o clinică cu medici minunaţi, mi-au fost făcute multe multe investigaţii. Din păcate, diagnosticul meu nu este la fel de frumos şi de plăcut ca mine. Sufăr de o formă gravă de paralizie cerebrală, tetrapareză spastică şi de epilepsie, pentru care iau zilnic trei medicamente antiepileptice foarte rele la gust.

          Un an de zile m-am internat câte două săptămâni pe lună la Centrul Naţional de Recuperare Nicolae Robănescu din Bucureşti, unde am facut recuperare fizică.
          In anul urmator am plecat de mai multe ori departe de casa cate trei saptamani la Centrul de recuperare de la Baile 1 Mai. Din nefericire nu va pot povesti de prea multe progrese caci nu au fost...
Dar, cu ajutorul îngeraşilor care mă păzesc voi reuşi să merg, să vorbesc şi să ma joc precum copilaşii sănătoşi!
     
        
          Pentru că părinţii mei nu se dau bătuţi şi au aflat de beneficiile terapiei cu oxigen de la Clinica de Medicină Hiperbară din Constanţa, am început şedinţele de oxigenare şi astfel am devenit cel mai mic scafandru din ţară şi poate chiar din Europa!
          În iunie 2010 am făcut primele 20 de şedinţe de oxigenoterapie şi am început să văd, pentru că înainte nu distingeam jucaria din faţa mea, am început să zâmbesc, să râd şi să înţeleg câte ceva din ce îmi vorbesc mami cu tati.
              Cu ajutorul oamenilor care mi-au donat banuti am mai facut alte 20 de sedinte de oxigenoterapie in Octombrie 2011 insa nu am mai avut progrese atat de remarcabile.
           Am mers chiar si in Germania la o clinica maaare numai pentru copilasi ca mine unde alte analize si alti medici mi-au spus ca sunt puternica dar ma asteapta inainte o viata de terapii. Eu ii vad pe parintii mei framantati de ganduri caci nu stiu unde sa mai mearga cu mine si ce terapii sa mai fac si stiu ca trebuie sa fac atat de multe dar, din păcate, timpul nu mă aşteaptă… 
  



          Aş vrea să stau în funduleţ dar nu pot… 
          Aş vrea să apuc jucariile dar nu pot decât să le ţin în mânuţă câteva secunde…
          Aş vrea să merg, dar nu ştiu…

          Acum strangem banuti pentru o interventie cu celule stem in Mexic si sper sa va povestesc de progrese marete mai tarziu!

          Mami şi tati fac tot posibilul să mă ajute şi vor reuşi, pentru că Doamne Doamne mă iubeşte! Doamne Doamne iubeste toti copilasii, iar copilasii ca mine au nevoie de un centru de recuperare!

 


 


Articole similare


Miriam Gabriela - O viaţă de muncă Miriam Gabriela - O viaţă de muncă
4 comentarii   5 din 5 stele!

          Sunt NEGRIU MIRIAM GABRIELA, am 3 ani şi 7 luni… şi povestea mea este foarte lungă pentru vârsta pe care o am.           M-am născut la 36 de săptămâni, la maternitatea din oraşul Haţeg.  ...citeste mai mult
Raisa Maria - Sustinatorul nr 9. Raisa Maria - Sustinatorul nr 9.
0 comentarii  

Acest material a fost realizat pentru a sustine Campania "50000 de Sperante" a Asociatiei Copii Suflete Sperante cu scopul de a strange fonduri (1 milion de dolari) pentru constructia la Constanta a unui centru modern pentru recuperarea si reabilitarea copiilor cu probleme neuro-motorii. Fii si tu o speranta pentru copiii cu deficiente neuro-mot ...citeste mai mult

Comentarii (5)


Scrie comentariu
Numele tau:


Comentariu: Nota:Codul HTML nu este procesat!

Nota: Nesatisfacator            Excelent

Scrie codul de siguranta de mai jos in urmatoarea casuta:


Info Articol


ID Articol: 0112
Nota medie: 5 din 5 stele!
Comentarii: 5 comentarii
Vizualizari: 4557
 
Raisa - Doamne Doamne ma iubeste!...
Click pentru marire